Jurnalul lui Manon.

Bună ziua, sunt Aurica.

Lui Manon i-a ieșit o migrenă la cap, în partea cu tâmpla, și cât se ține ea cu mâna de acolo scriu eu azi ca să-i fac în ciudă.

Unu.
Menționez de la începutul locului că protestez.
În această familie care s-a facut când s-a facut ea, este un singur scriitor care are acte publicate, iar obligarea mea la anumite perversiuni  gen scrie tu ceva, spuse cu subînțelesul acela ascuns, m-au făcut să mă întreb de ce unii oameni perforează cuvinte la adresa femeilor nevinovate? Ca sa le cadă acestor în plasă?

Doi.
Nu consider că este necesar ca atunci când mă uit așa să mi se aplice capete în gură cu STOP pe frunte drept pedeapsă, când eu imi vedeam liniștită de treabă, poate să confirme și domnul inculpat, nu deschid  nici eu gura, de ieri, decât la comandă… Că mi-e frică, am o listă cam atât de mare, cu ixuri, pe care mi-a dat-o Manon, a rupt-o de aici s-o lipesc de frigider cu magnet, ca să ma exprim numai când e cazul și să nu mă umilească mister Haid când nu e în zonă doctor Gekil că eu nu-l sufăr pe ambii (iete, cântă și bufnița afară, doamne ferească).

Trei și închid.
Eu nu pot să scriu decât dacă văd eu ce mă siderează și mă lasă mută, sau la comandă – cu temă, da? Atenție, cu temă.
Mă gandesc și pun jos ce îmi iese din gură, dar mă lași, frate, să diger, nu hop țop….

Și patru, că așa m-am învățat de la Manon, să mă întind de obicei în paranteze, că m-a ferit de ele dumnezeu la picioare, am niște glezne… scuzați, revin la obiect, ia să rog eu cititorii să lege între ele câteva propoziții în care să găsim logic urmatoarele cuvinte: spasm, veveriță, mușchii, paradox și, scuzați expresia, tare.

Da’ să vă zică cineva hai, acum, pe loc,  că io țin ceasul cu ochii pe secunde…

Păi? Se poate? Am și eu un amărât de suflet, da-l-aș de pomană, atâta bătaie de joc, tot ce fac nu-i bine?

P.S. Ce dracu’?

Revin. Pff… Binee… Ceva tare a doborât-o la pământ pe veveriță. Iar mușchii, ce paradox, nu au amortizat nimic. Un spasm și a fost gata.

Faceți voi de-alelante, dacă vă dă mâna.

*********

©Bianca
E un paradox cum o veverita zburatoare a avut un spasm, a cazut din zborul ei ca Superman, dar era tare curajoasa si in ultimul moment muschii ei au devenit ca ai lui Johnny Bravo si a reusit sa se salveze de caderea in hau.
**
©Manon
(…) Se leagă cu lanțuri de femeia virtuală și, trist că n-o poate atinge, dă pe gât sticla cu absint.
E atat de TARE, incat SPASMUL policarului, semn de iminentă crampă a scriitorului, trece neobservat.
Aproape instantaneu, MUȘCHII feței paralizează iar fruntea e inundată de broboane reci.

…Nu apucă decât să aștearnă pe hartie
.“…VEVERIȚA”,
și să gândească fulgerator titlul:
.…“PARADOX”.

**
© deșteapta
E tare paradox să afli că veverița are mușchi și poate doar un amarât de spasm o poate arunca din copacul unde își ține liniștită proviziile de alune adunate cu sudoarea cozii!!!!

**
© Geo
Se răsuci cu ajutorul scaunului de  bar, cu fața spre spre noi, spre orchestră și, cu mușchii feței lăsați, ridică deasupra capului degetul arătător al mâinii drepte, dirijind imaginar.
După al doilea spasm al diafragmei, spuse tuturor cu voce tare, sacadată:
Inima? -Veveriță zglobie cu rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște,-ce paradox!
Se răsuci în poziția inițială și sorbi ultima picătură de scotch din pahar. Era mai mult decât îndrăgostit…