***
E o căldură, afară, de aia grea, cu oxigenul pe avarie, care ridică din asfalt apa morților.
Ți se insinuează, fierbinte și seacă, pe nas, și pârjolește plămânii. O cari în moalele capului, ca pe banița de porumb, în timp ce ochii injectați mătură cu privirea frunzele copacilor, încremenite în ne-adiere.
În replică la acest asediu canicular, răcoarea din canale a evadat, eh, aștepta de mult momentul, ca aburul din oala sub presiune…Peste atmosfera tensionată se împroașcă pestilență, cu trufie, din cinci în cinci metri, ahh, doamne, ce o fi murit, pe-acolo, prin subsoluri? Și de ce toti, deodată?...
Puținii oameni care, de nevoie, înfruntă duhoarea asta de căldură, au ochii ascunși în creier și pleoapa leșinată, mers zigzaghic, ce să mai ceri direcție, când și pălărioara a devenit un inamic care te-ncinge?
Aș vrea să scot limbuța și să mă răcoresc prin gâfâială, așa cum făcea Pupa mea.
Dar sunt o doamnă cu prestanță, deci rectific: Aș vrea să fiu acum un șerpe cu sânge rece.
Încolăcit demn pe-un bolovan.
***
Mă uit la dulap…e înalt. Scaunul, cam șubred. Sus, la cucurigu, am cărțile, nu e loc în chiuveta asta de garsonieră să fac o bibliotecă. Am două variante, ori îmi rup rinichii, coborând cutia, ori cad cu scaunul, și mă betegesc.
Mai stau puțin, să-mi fac curaj.
Vreau să citesc Un veac de singurătate. …Am spus citesc? Cred că voi trăi, veacul de singurătate, de-acum încolo…Cartea va fi doar recitită.
Mă uit la dulap… Neah…Îmi povestesc în cap, romanul, până mâine, poate așa îmi fac coraj să mă dărâm.
***
Rudele mele din Constanța mi-au spus că makedonii sunt împărțiți în categorii. Nu le-am reținut pe toate, mi s-au imprimat în memorie două: fârșiroții și cipanii.
– Noi de care suntem?
– Fârșiroți.
– Care-i diferența?
– Fârșiroții sunt intelectuali, artiști, boemi, cipanii sunt oameni practici, bogați, strângători.
– Un exemplu de cipan?
– Gigi Becali.
– Yesss…!!!