***
E o căldură, afară, de aia grea, cu oxigenul pe avarie, care ridică din asfalt apa morților.
Ți se insinuează, fierbinte și seacă, pe nas, și pârjolește plămânii. O cari în moalele capului, ca pe banița de porumb, în timp ce ochii injectați mătură cu privirea frunzele copacilor, încremenite în ne-adiere.
În replică la acest asediu canicular, răcoarea din canale a evadat, eh, aștepta de mult momentul, ca aburul din oala sub presiune…Peste atmosfera tensionată se împroașcă pestilență, cu trufie, din cinci în cinci metri, ahh, doamne, ce o fi murit, pe-acolo, prin subsoluri? Și de ce toti, deodată?...
Puținii oameni care, de nevoie, înfruntă duhoarea asta de căldură, au ochii ascunși în creier și pleoapa leșinată, mers zigzaghic, ce să mai ceri direcție, când și pălărioara a devenit un inamic care te-ncinge?
Aș vrea să scot limbuța și să mă răcoresc prin gâfâială, așa cum făcea Pupa mea.
Dar sunt o doamnă cu prestanță, deci rectific: Aș vrea să fiu acum un șerpe cu sânge rece.
Încolăcit demn pe-un bolovan.
***
Mă uit la dulap…e înalt. Scaunul, cam șubred. Sus, la cucurigu, am cărțile, nu e loc în chiuveta asta de garsonieră să fac o bibliotecă. Am două variante, ori îmi rup rinichii, coborând cutia, ori cad cu scaunul, și mă betegesc.
Mai stau puțin, să-mi fac curaj.
Vreau să citesc Un veac de singurătate. …Am spus citesc? Cred că voi trăi, veacul de singurătate, de-acum încolo…Cartea va fi doar recitită.
Mă uit la dulap… Neah…Îmi povestesc în cap, romanul, până mâine, poate așa îmi fac coraj să mă dărâm.
***
Rudele mele din Constanța mi-au spus că makedonii sunt împărțiți în categorii. Nu le-am reținut pe toate, mi s-au imprimat în memorie două: fârșiroții și cipanii.
– Noi de care suntem?
– Fârșiroți.
– Care-i diferența?
– Fârșiroții sunt intelectuali, artiști, boemi, cipanii sunt oameni practici, bogați, strângători.
– Un exemplu de cipan?
– Gigi Becali.
– Yesss…!!!
Ia un zambet larg ! Orice altceva as mai spune,ar fi de prisos…
mai bine mi-ai spune in banc, in privat. pupa mami de frumos ce esti.
cum, “mai bine”? mie imi placu ce scrisasi aciisa !
fusai topit !
ce reacu’….. 🙂
stiu ca-ti placu, mah, ca imi placu si mie. da ziceam sa ne si radem putin, na! zbengule! 😛
sar’ana ! 🙂
asa, maica, asa. 🙂
Of Nona… caldura asta m-a topit de tot. As vrea sa fiu oriunde in alta parte decat in Bucurestiul asta torid. Un veac de singuratate, mmmm… l-am citit asta vara si parca a mers direct in suflet.
dar categoria aia de mijloc: intelectual si bogat?
categoria aia n-are nume.
Vorbesti in pilde… pentru filosofii in devenire e mai greu de inteles. Nu te supara, dar cand ai scris “care ridică din asfalt apa morților”, la care morti te-ai referit? :/ 🙂
Bubu, eu nu scriu pentru filosofi, deci nici pilde nu prea “este”.
Asaaa… Apa mortilor…. Bianca, fii antena aici, la mami…Tu esti la tara, si iesi din curte, si de uiti pe drum, la vale…E zi si e foarte cald…Nu ti se pare ca asfaltul are, deasupra lui, un aer incarcat, nu e nici ceata, nici norisor…e ca o apa? Aceea este apa mortilor. …Fata morgana.
MORGÁNA adj. (În sintagma) Fata morgana = fenomen optic din regiunile tropicale, care face ca obiectele aflate la orizont sau dincolo de el să apară multiplicate sau răsturnate, ca într-o apă; apa morților.
***
Deci nu m-am referit la morti. Cel putin nu, azi. Ieri, da. 😉
Aha, am inteles, e ca atunci cand ti se pare ca pe asfalt e o baltoaca, si cand ajungi acolo iti ard talpile. Poate ca ii zicea asa pt ca cei care o vedeau, in desert, erau ca si morti pt ca nu era apa.E ma gandeam la lucruri mult mai sumbre…. 🙂 Mersi de lamureala. 😀
Actually…
Mda, in fine…Trecem. 😉
S-o luăm metodic, deşi un neuron papă îngheţată, al doilea e plecat le fete sau ceva: zilele ca azi îmi plac! Să fie 40 de grade la para-umbră. Amendament: să fiu în piscină, să nu am job, să mă aştepte pe mal un cafe latte cu multă gheaţă, să nu mă caute nimeni şi să nu-mi ceară nimeni, nici măcar o scobitoare, că aş omorî omenirea! AAAA şi zero ţânţari!
Deci subscriu in goana.
mirela, da comanda, iubita, si in articolul cel nou. e free, totul. 😉
fuarte mistou:)