Mi se-ncontrară doi prieteni. Doi sori strălucitori. …Eu, cumva, la mijloc.
Se împăcară. …Căci eu, evident, la mijloc.
Unul dintre ei îmi spune: Fantastic, cum ești, măi, Nona… Ca un buldozer. Nivelezi.
Greșești, prieten drag (îmi spun în gând), Nona e ca un tractor. Ară.
Dar numai pământul fertil.
