Play
Listen & Watch
Take your time
Then
Rewind
And…
…Well…
Consider this:
*
Play
Listen & Watch
Take your time
Then
Rewind
And…
…Well…
Consider this:
*
- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Ma intristeaza….It’s bigger than us…I’m choosing my confession…that was just a dream.
I’m just saying… 😛
Point taken. HUGS!!!
Mi-am indesat melodia asta pana in strafundul sufletului si apoi am inceput sa sar precum o minge de basket-ball…, asa… sa se aseze mai bine acolo … 🙂
Ce frumos ai spus… Te pup, sper sa ne vedem curand, sa iti aplic stampila pupicului in crestet.
Cand te voi vedea, prima data iti zambesc de departe sa stii cat iti sunt de aproape 🙂
Asa, musiu, copleseste-ma…Modeleaza cuvinte in forma de suflet, si pupa ochii de rebeca, din partea mea. 🙂
tot stau sa ma gandesc cum reusesti de fiecare data sa fii pe aceasi unda a sufletului meu de fiecare data cand fug sa ma refugiezi in gandurile tale…
Se intampla cu mai multa lume, nu imi pot explica. Din februarie, periodic, adun aici sufletei, parca ii chem. Stau ce stau, si pleaca mai departe. Asa ai venit si tu. Am o senzatie stranie, de cateva luni, ca… Nu spun, n-as vrea sa fie asa.
Am prea mult in mine, prea mult, de aceea va adunati aici. Literele dezvaluie.
As vrea sa ma linistesc, insa, cu fiecare zi, parca simt tot mai mult. Nevoia de iubire. Asta este. Prea multa singuratate. Si bariera asta… pe care o pun in fata, nu vreau compromis, nu vreau superfluu, nu ma pot lega decat cu sufletul…
nu prea cred ca o sa plec vreodata…lasa sentimentul acela..ma doare prea tare…de cand ma stiu fug si ma ascund in cuvinte…si alaturi de tine ma simt bine…dar nu sunt aceea care sare in declaratii, care comenteaza, care spune…ma ascund aici, in cuvintele mele, ale tale, care uneori dor sau dau alinare…as fugi dar de mine nu mai pot fugi…macar atat, sa ma pot asterne…
Auzi? Nu citi paginile la care te-ai dus acum, nu azi, si sa nu plangi, da? O sa plec, maine, putin, si cand o sa ma intorc o sa scriu ceva amuzant. Da? 🙂
sa traiti, am inteles, raportez ca nu am sa plang…pupic mare
Imbratisare maare. pup.
Sper ca totul sa fie bine cu tine. Si sa primesti iubirea de care ti-e dor si pe care o meriti atat de mult.
Nu stiu daca sunt doamna sau menajera, poate ambele ar face jumatate din mine, iar cealalta jumatate e male. Cred ca daca as avea mai multe calitati (fizice si spirituale, dar mai ales fizice) si chiar si atunci mi-ar rezista un barbat care imi place, te rog sa ma scuzi, dar probabil l-as lua la bataie.
Toate cele bune!:)
Ai grija de tine, Nic! Te pup. Si inteleg.