Oglinda

on February 4, 2010 in Oglinda

Unii, cu mine
Unii oameni mă percep ca pe un frigider plin cu bunătăţi. Vin, deschid uşa, şi îşi iau ce le pofteşte sufletul. Iar eu, pentru că sunt dependentă de atenţie, am grijă să mă aprovizionez tot timpul.
Rar, spre palida-mi uimire, se întâmplă ca cineva să deschidă uşa doar pentru a şterge, delicat, condensul.

Alţii, pe mine

Alţi oameni sunt intrigaţi de faptul că par inepuizabilă. Drept urmare, declară că trebuie să fie ceva putred la mijloc, şi promit că destul de curând mă vor… “hali”.
Dacă a hali înseamnă a preţui, atunci, da, inevitabil, m-au halit toți cei care m-au cunoscut.

Eu, în ei
Stilul meu de abordare este diferit. Fiecare semen care mi-a păşit în spaţiul personal reprezintă un univers infinit; nu caut binele, nu vânez răul.
Mă arunc, pur şi simplu, în acest univers, şi înot „eroic” până la epuizare voiniceasca, urlând după ajutor.

Noi, pe noi.
Datul bio-psiho-socio-cultural ne obligă întotdeauna să cultivăm iluzia în grup şi să recoltăm dezamăgirea personal.

Leave a Reply