Am nişte ameţeli suspecte, din alea, prevestitoare de cutremur. Mi s-a stricat şi direcţia de mers, trag uşor la stânga când merg pe trotuar, timp în care, panicată, mă rog la dumnezeu ca trecătorii să nu îşi imagineze că-s turmentată de alcool. Ţin la imaginea mea, cu atât mai mult cu cât, de la vârsta de trei ani – când am intrat în unica mea comă alcoolică pentru că am supt, inocentă, tot ibricul de ţuică fiartă din bucătărie – păstrez drumul drept şi am intoleranţă la spirtoase.
Eu ştiu ce înseamnă vertijurile astea, dar mă încăpăţânez să fac pe niznaiul şi să mă cred trufanda.
…Aragaz cu patru ochi eşti tu!
