Mulţumesc, off topic, Dianei, pentru că mi-a luminat ziua, cu scăpăriciul din inima ei.
Propun cuiva o dilemă pe care o înghesui aici, pentru că încerc un joc de glezne cu trupul neîncălzit.
Tipul cel sexy care îmi găzduieşte jurnalul m-a atenţionat prieteneşte că trebuie să am trafic. Corect.
La bucuria mea explozivă de acum câteva zile, în care îi comunicam pe ym: “Am avut, azi, 50 de vizitatori, iupiii!”, mi-a răspuns, cu farmecul său inconfundabil, rezonând până în prăsele cu mine: “E foarte bine. Trebuie să ajungi la 500”. …
Momentul meu de pauză zburlită a fost receptat şi înţeles imediat. Şi a urmat povaţa prietenească: “Trebuie să mergi pe alte bloguri, şi să postezi ceva acolo”. Am înţeles. Eu scriu ceva, îmi pun link-ul în nume şi, de acolo, oamenii vor veni aici, să ma citească. Logic.
După care mi-am dat seama că mi-e greu să fac asta.
Unu. Nu ştiu bloguri. O căutare pe google afişează 5000, de unde să aleg, să le iau la pas, ca badea cârţan, pe toate?
Doi. Felul în care scriu eu nu rezonează în mase, ci în individualităţi.
Plus, trei, că mi-e greu să intru în casa virtuală a omului, mimând interesul, cu scopul mârşav de a şuti câţiva cititori, eu, necompromisa…
Dar ceasul ticăie, şi trece luna. Sunt niţel (e un eufemism) obsedată de verificarea click-urilor.
Aşa că scriu în jurnal ce mă frământă, în speranţa că tipul cel sexy o să fie impresionat şi uşor înmuiat de:
Faptul că l-am făcut sexy de două ori, cu asta, trei (update: patru);
Faptul că acest blog împlineşte, azi, doar o săptămână de viaţă;
Faptul că primesc laude pentru jurnal, pe messenger (pentru care vă mulţumesc, dragilor, încă o dată) de la oameni absolut minunaţi;
Faptul că cei care mă citesc, fiecare în parte, fac cât 50 la un loc (am şi eu dreptul la opinie, da?!);
Faptul că postând acest mesaj la vederea şefului e semn de cap plecat, pe care, conform proverbului, nu-l taie sabia.
I-am rugat, deja, pe cei care mă citesc, să dea jurnalul mai departe, şi îi mai rog să îmi sugereze bloguri unde aş avea ceva de comentat, lăsând în urmă, ca melcul, un link.
Şi acum dilema, pe faţă: Inginerule sexy, dacă, prin absurd, aş mărturisi aici că te-am adorat odinioară ca pe ochii din cap, ce crezi, îmi voi mobiliza cititorii la munca de jos a click-ului, sau îi voi pierde?
