Mulţumesc, off topic, Dianei, pentru că mi-a luminat ziua, cu scăpăriciul din inima ei.
Propun cuiva o dilemă pe care o înghesui aici, pentru că încerc un joc de glezne cu trupul neîncălzit.
Tipul cel sexy care îmi găzduieşte jurnalul m-a atenţionat prieteneşte că trebuie să am trafic. Corect.
La bucuria mea explozivă de acum câteva zile, în care îi comunicam pe ym: “Am avut, azi, 50 de vizitatori, iupiii!”, mi-a răspuns, cu farmecul său inconfundabil, rezonând până în prăsele cu mine: “E foarte bine. Trebuie să ajungi la 500”. …
Momentul meu de pauză zburlită a fost receptat şi înţeles imediat. Şi a urmat povaţa prietenească: “Trebuie să mergi pe alte bloguri, şi să postezi ceva acolo”. Am înţeles. Eu scriu ceva, îmi pun link-ul în nume şi, de acolo, oamenii vor veni aici, să ma citească. Logic.
După care mi-am dat seama că mi-e greu să fac asta.
Unu. Nu ştiu bloguri. O căutare pe google afişează 5000, de unde să aleg, să le iau la pas, ca badea cârţan, pe toate?
Doi. Felul în care scriu eu nu rezonează în mase, ci în individualităţi.
Plus, trei, că mi-e greu să intru în casa virtuală a omului, mimând interesul, cu scopul mârşav de a şuti câţiva cititori, eu, necompromisa…
Dar ceasul ticăie, şi trece luna. Sunt niţel (e un eufemism) obsedată de verificarea click-urilor.
Aşa că scriu în jurnal ce mă frământă, în speranţa că tipul cel sexy o să fie impresionat şi uşor înmuiat de:
Faptul că l-am făcut sexy de două ori, cu asta, trei (update: patru);
Faptul că acest blog împlineşte, azi, doar o săptămână de viaţă;
Faptul că primesc laude pentru jurnal, pe messenger (pentru care vă mulţumesc, dragilor, încă o dată) de la oameni absolut minunaţi;
Faptul că cei care mă citesc, fiecare în parte, fac cât 50 la un loc (am şi eu dreptul la opinie, da?!);
Faptul că postând acest mesaj la vederea şefului e semn de cap plecat, pe care, conform proverbului, nu-l taie sabia.
I-am rugat, deja, pe cei care mă citesc, să dea jurnalul mai departe, şi îi mai rog să îmi sugereze bloguri unde aş avea ceva de comentat, lăsând în urmă, ca melcul, un link.
Şi acum dilema, pe faţă: Inginerule sexy, dacă, prin absurd, aş mărturisi aici că te-am adorat odinioară ca pe ochii din cap, ce crezi, îmi voi mobiliza cititorii la munca de jos a click-ului, sau îi voi pierde?
Nu pot decat sa inrosesc de emotie ca m-ai facut sexy de patru ori. Drept multumire o sa-ti maresc fontul de la sectiunea de adaugare de comentarii.
In ce priveste celelalte puncte la care mi-am propus sa raspund, am s-o fac in posturi consecutive, ca sa am ocazia sa pun mai multe link-uri in titlu.
Multumesc pentru grija, stapane. Ca fapt divers: comentariul tau intrase direct in folderul spam. L-am recuperat de acolo, si l-am pus unde trebuie. Deci am si eu niscai puteri prin zona (sper sa nu mi le spulberi). Asteptam si soarecul rontaitor de carti pe prima pagina.
P.S. :)) Ai marit fontul, şefu’, pentru că ai realizat ce greu e să tastezi purici. Mulţumim! Acum se bucură şi Irina.
Tot puricei tastam 😀 e mic mic nici nu vad ce scriu 🙁
@Eli: Iti multumesc pentru vizita. In legatura cu scrisul, acum e oarecum rezonabil (asa vad eu, la mine in computer), o sa ma mai gudur putin pe langa programator, inainte era litera cat un punct. Incearca sa dai refresh tinand apasat Shift-ul.
Seful, s-a inregistrat plangerea? Si vezi ca vin oameni in vizita, pe la mine?
Doamne Doamne ce onoare (am scris bine? cu “n” nu cu “r”, sa fie clar) sa-mi “aud” numele pe blogul tau Manon. Da’ nu spun care-i numele meu (sic!). La mine nu se vad purici (nici paduchi). E bine-asa domnu’ inginer. Felicitari pentru munca si eforturi (si pentru …imaginea sexy).
Gata se pare ca s-a produs deparazitare 😀
Habar nu am cum am ajuns pe blogul tau, da’ am zabovit un pic aici. Si-n plus … noaptea e tanara 😀
Daca te descurajeaza blogurile multele, le ai deja ordonate dupa numarul de vizitatori aici: http://www.zelist.ro/bloguri/.
In topul ala sunt, evident, (de multe ori mult prea)cititii mircea badea, ciutacu, cabral etc.
Eu nu i-am comentat, dar daca as avea scopul tau, as face-o. Adica pare o solutie cu sanse 🙂
Sa ai inspiratie si pofta de tastat, ca noi suntem aici 🙂
Multumesc mult, Carmen. Tentanta ideea de a de a comenta alte bloguri, insa n-o voi face decat daca acele bloguri imi plac. Aceasta lume e virtuala, insa persoanele sunt reale. Ele se astern in blog, la fel ca mine. Au bune si rele, la fel ca mine.
Pastrez, in jurnal, linia care ma defineste: nu vanez, punctez doar ceea ce ma marcheaza direct fara sa caut.
…Care Badea si Ciutacu? 😉
Vreau sa-ti spun k esti super tare si-mi place la nebunie sa-ti citesc jurnalul!!Dar imi pare rau k nu am avut placerea sa te cunosc….oricum, cu prima ocazie cand vei mai veni la mare sper sa ne vedem.
Pupici si cand mai vrei sa fluieri….SCRIE k o faci bine!!!
eu te citeam cand scriai pe Yahoo 360 🙂
am dat de jurnalul tau de pe un forum cu animale unde postai comentarii despre jerbili :)) esti geniala!
de la mine vei primi un click dublu /zi (dimineata de la servici cind beau cafeaua si seara de acasa, inainte de culcare).
iubita, mi-ai umflat inima…te pup si iti multumesc pentru ca ma citesti.
Pai da iar ma simt… ca de ieri de cand am gasit blogul am inceput sa injur somnul ca la usa cortului si m-am mai trezit din mucioasa amorteala a vietii de zi cu zi. Asa ca trebuie sa zic ca eu fara Manon de acumna nu mai vreau nici ceai dimineata nici cursuri in amiaza si nici relaxare seara, adica nu le mai vreau ca pana acum cand nu realizam ca sunt momente de trait si nu de parcurs din inertie. Eu una o sa il dau pe unde pot (pe blog), o sa ii hranesc pe altii cu vorbele lui Manon si o sa ma umflu in pene ca am facut un lucru bun si Doamne cat sper sa imi iasa!
Vezi Diana, (spun eu incremenita in scaun de admiratie pentru felul in care scrii) de aia zic eu ca oamenii care vin aici au un spatiu prea mic, inghesuit in rubrica de comentarii. De aceea am facut o fila noua, care se va numi Pagina fara nume. Ce zici, Diana draga, vii acolo cu un articol intreg, despre ceva din viata ta care iti umple sufletul, si ni-l impartasesti si noua? Caci ai condeiul, ai si inima la purtator, trebuie sa fie si ceva de impartasit cu noi…
Multumesc frumos pentru aprecieri! Aseara mi-am luat la puricat listele virtuale de socializare si unora le-am fertilizat batatura cu linkul tau si cu o mica explicatie. Acum eu sper ca i-am ales pe cei mai demni si ca vor iesi ca strutii din nisip, poate doar temporar, cu un click. Macar jumate sa se mai intoarca. Vezi tu, am constatat si la mine si la mai multi ca desi putem simti si aprecia sentimentele scrise, imaginile si senzatiile povestite, de multe ori in mod constient le evitam ca sa nu ne dilueze cumva anestezia mintii din care ne-am facut, mai degraba decat obisnuinta, sicriu. Multumesc pentru invitatia de a scrie, o consider o onoare si totodata o mana intinsa care sa ma traga de unde sunt. Ma voi gandi la ce as putea scrie pentru ca sunt multe de asternut, in acelasi timp le-am lasat departe pe toaten pentru ca intensitatea lor sa nu imi mai ingrase depresiile sau simtul exagerat al empatiei (pe care tareee as fi vrut sa nu il am). O sa imi trag creierii nitzel pe bat si te anunt ce am adunat. Pe curand!
@Diana:Iti trimit un mesaj de la colega mea, Irina, pe care imi pare rau ca nu pot sa ti-l joc: Maaamaaa, ce FRUMOOS SCRIEE! Message sent. 😉
@Manon. M-am gandit. Vreau sa scriu despre mahala, locul in care am crescut. Doar ca mi-e sa nu dau cu securea’n Pagina fara nume care gazduieste pana acum numai anilmalute incredibile si povestiile lor. Ce-i drept si la mahala erau multe gaini si nu alea de la cotet ci alea de ieseau cu scaunelul la poarta si le cotcodacea gura pana dupa inserat. Se incrie la categorie?
Am lasat-o asa, cu animalutele, deocamdata, pentru ca numai in felul asta puteam sa va atrag aici postari din inima, cu impact, caci sunt ingretosata de ceea ce vad pe net, lai lai, lai lai, fara sens. Daca ai ceva de spus care te marcheaza si ne indoi si pe noi, go for it! …Ca pe urma redirectionez eu si sensul paginii spre scopul propuis initial,la ceas de taina, cu Irina 😉
*Am uitat sa spun cat de mult ma bucura aprecierile voastre! Mentionez ca sunt cu mintea fragmentata precum laptele branzit si omit fix cele mai importante aspecte mai nou. Ma marit cu lautari (de fapt o sa am dj dar “lautari” suna mai plastic : ) la vara si din economie si caposenie in egala masura croitoresc la rochita, asa ca spriritul meu creativ s-a inflamat tare si foloseste toate resursele mele cerebrale – intocmai ca un politician tipic de la noi – in favoarea scopului sau egoist. Promit insa sa fiu mai atenta!
Casa de piatra!
S-a facut! Ajut la trafic, nu de alta, dar e pacat sa pierd asa ceva.
multumiiim!!!
si eu m-am obisnuit sa intru zilnic aici. chiar daca nu comentez, citesc cu placere fiecare articol.
felcitari pentru blog…
iti multumesc, strumfita. 😉
Imi place tare cum scrii 🙂 Simteam nevoia sa ti-o spun, am citit azi in pauza cateva posturi, cu siguranta o sa ma reintorc! Numai bine,
Cris
Bine ai venit, Cris, iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Sper sa mai vii pe aici. 😉
🙂
azi dimineata am gasit blogul dar am scris abia acum
legaturi pe coada canina asta e un punct
altul e ca nu stiam eu ce si cum
acum stiu
🙂
am sa te citesc
🙂
Bine ai venit, Belle de Jour. Acum sa iti spun ceva: n-am dormit azi noapte aproape deloc, nu ma simt bine, asa ca, poti sa ma tai, nu inteleg mesajul tau, dar incerc o interpretare: iti plac cainii si ma vei citi (asta era clar). Daca am inteles bine, vino la mama somnoroasa sa iti dea o imbratisare! 😉
😉
te citesc
🙂
deci sa inteleg ca tre sa dai tarii cit mai multe posturi. Cit o sa fie productia de blog la hectar anul asta? :)))By the way…
Nu inteleg de ce trebuie sa ai neaparat trafic? Sa fie asta un fel de trafic de postare vie? Ori vrei sa ridici un fel de piramida blogoidală? Daca omu cu gazduirea sta cu biciul la spate, de ce nu te muti pe alta platforma? Nu iti dau idei, dar iti sugerez sa-i spui dulce : back off, baaa! O sa te mai citesc. O gura de aer inteligent intr-un oras ca asta, e binevenita intotdeauna
wow…citind ce mi-ai scris, mi-am zis, iata si primul pumn in ochi pe care-l primesc. finalul m-a inmuiat definitiv. …asa cum l-a inmuiat postarea la care te referi (atunci blogul avea o saptamana de viata), pe tipul sexi cu gazduirea. 😉
Iti multumesc pentru vizita si te mai astept.
Vei vedea singur cand voi incepe sa scriu la kil si nu din suflet. si astept ca atunci sa ma tragi de urechi, pentru a ma redresa. 😉
Din cate stiu eu,toate platformele cer trafic.Si postari zilnice.Blogger-ii mai slabuti fac schimburi de link-uri intre ei pentru a putea rezista.
Dar pentru tine postarile zilnice nu par a fi o problema.In plus,ai si mult talent.
sarumana. imi bate inima tare cand cineva imi spune cuvinte de lauda, si devin penibila. asa ca ma abtin de la vorbe, in schimb iti insurubez un pupic pe frunte!
Iti intorc pupicul.Dar sa stii ca aprecierile formulate sunt obiective.Am si pregatire si experienta in domeniu.Nici mie nu-mi place sa ma laud,dar am format deja cativa tineri autori(nu ar vrea nimeni sa stie ce varsta am).
Cat despre bloguri,am inceput sa le citesc in urma cu un an,cu intentia de a ma amuza si de a indruma cativa liceeni.Apoi,din link in link,am ajuns sa cunosc oameni interesanti si talentati(nu doar din Romania).Citesc vreo 5-6 bloguri zilnic si vreo 20-30 ocazional.
Sigur ca exista si multe gunoaie,dar nu ai nevoie decat de cateva secunde pentru a-ti da seama de asta si a nu mai reveni.Eu cred ca merita sa cauti daca ai putin timp.
oki, sarumana.
Sărumâna, Nona dragă. Cu siguranţă nu-ţi mai aminteşti, dar eu ţi-am reţinut zâmbetul prietenos de la Porţi, de anu’ trecut, când ne luase Sorin fără să ne dea insigne, şi ne-ai oprit în faţa scării. 😀
Asa…Atunci sa stii ca te astept si anul asta, la usi deschise (de ce le ziceti, voi, porti?), pe 16 aprilie. Am retinut, da? 😉
Normal că o să fiu acolo :). Păi le zic Porţi că pe la noi pe la licee aşa se zice :)) & abia aştept să văd ce minunăţii s-au mai pregătit, că anul trecut am plecat uimită într-un mod f. plăcut şi complet ameţită- n-am mai nimerit ieşirea, şi mă plimbam pe scări, încercând să par preocupată de ceva important (poate şi din cauză că mă rătăcisem îndelung, încercând de una singură marea Bucureştiului cu degetul)
loool!!!
:)) si eu am zis la fel, dupa ce am reusit sa ies de acolo :)) dar la momentul respectiv devenise o problema existentiala
Si nu, nu e vorba de trafic, link-uri sau cine stie ce alte prostii. Doar am simtit nevoie sa spun “cu voce tare” ca am gasit pe cineva care imi place si pe care sper sa-l si pastrez 🙂 O zi frumoasa!
Off orice topic:Manon,daca poti te rog sa-mi dai o mana de ajutor intr-o problema(sa-i zicem)personala.Un elev de-al meu vrea sa devina regizor.Deocamdata e doar in clasa a zecea,dar are nevoie de informatii in legatura cu conditiile de admitere,disciplinele de concurs,abilitatile necesare pentru a avea timp sa se pregateasca.E un baiat inteligent,profund,sensibil si mai ales cult.
Daca ti se pare mai la-ndemana sa comunici direct cu el,iti voi trimite adresa de e-mail a lui Ionut(asa il cheama).Noi locuim in provincie si acum suntem foarte ocupati,dar avem posibilitatea de a ne deplasa la Bucuresti in timpul verii.
P.S.:Multumesc.
acum am vazut postarea ta, sigur ca il ajut, cu drag, cu asta ma ocup. da-mi, te rog, un mail, pe ovidiam@yahoo.com. pup.
nu-ti pot trimite un e-mail.Imi cere niste date de server cu care nu ma descurc.Am rugat pe cineva sa ma ajute,dar n-a stiut.
pai da-i copilului adresa mea de mail, sa ma caute el.
Te-am descoperit astazi cand am citit o postare scrisa de Evergreen “la ora trei noaptea”.
Ai castigat o cititoare!
🙂
bine ai venit, ema, te pup, cu drag. te mai astept!
Cum am ajuns eu aici: link pe skype de la un prieten cu o depresie pe el cat casa, link insotit de precizarea: fata asta e acida si caustica si scriitura-i minunata.
Am inceput sa te citesc cautand o legatura cu Manon Lescaut si am continuat cand am dat peste “cui pe cui se scoate”. Cand nu m-au bagat in gaura vietii, m-au amuzat teribil istorisirile tale.
PS: Apropos de trafic, astept sa imi spui ce reffering sites ai avut 😀
Bine ai venit, Mina! Ai pus o energie “de aia” in litere,care inseamna ca esti de-a casei.
Ramai. Sper sa imi revin si sa scriu din nou, nu sa ma imprastii, asa cum fac acum.
Habar n-am ce e aia reffering sites. Cred ca l-am convins pe “sef” ca nu am nevoie de trafic, ci de oameni cu care rezonez.
Te pup, cu drag. Si sa il pupi pe prietenul cu depresiile cat casa, din partea mea.
As fi incantata daca ati si scrie pe aici.
Azi cautam un om. Am deshis telefonul, messengerul, skype-ul, facebookul, chatul din google si tot ce mai stiam eu ca ar putea ascunde suflete. Nimic. Offline, signed out, not available, pentru moment abonatul nu poate fi contactat. Semne clare ca sunt singura. Nu e o zi buna sa fiu singura.
Prietenului i-a trecut depresia. S-a intors la cauza depresiei si se amageste ca traieste.
Ma bucur ca mi-am amintit de tine (desi nu te uitasem nicio secunda).
Nu-ti face griji pentru trafic. Cand faci trafic cu.. cuvinte bune, bounce rate-ul o sa fie 0, unicii doar ai tai, return rate-ul de 100% si o sa tac. E mai util 🙂
Nu esti singura. E doar o zi intunecata.
Pentru mine e chiar neagra.
Te pup, ramai pe aici, cu noi.
E un soare aici care ma ingrozeste.
Vreau sa am si eu un Ctrl z, nu doar Microsoft Office. Sau macar un repair daca nu un enable si un disable. Si daca as avea un repair si as da click, ce ar insemna Adquiring new IP address?
Ai citit articolul meu System Error?
abia acum l-am citit. mi-a placut. foarte mult. pe aceeasi tema, in aceeasi tonalitate. mi-a ramas pe retina failure…failure…failure si mi-a adus aminte de self-fulfilling prophecy. philosophic bull shit
“Felul în care scriu eu nu rezonează în mase, ci în individualităţi”.
Ai perfecta dreptate.
Tot ce scrii nu este pentru “consumatorul” obisnuit.
Nu-ti schimba “obiceiul”, esti speciala!
Si, ai ajuns la cinci sute?
Nu. Au ramas doar cei esentiali.
Bine ca a ramas si blogul in picioare.