Loaza

on October 21, 2004 in Sub lupă

Azi dimineaţă am avut spectacol. Am venit la teatru cam blegita, nu cu entuziasmul obişnuit… cred că din cauza vremii.
Stăteam io, aşa, moale şi interesantă, şi aşteptam să intru în scenă, când îmi apare în faţa georgică. Într-un mood bun, tot numai un zâmbet, de m-a înghioldit şi fierea, a silă.
“Ce aveţi?”, îmi zice, prevenitor.
“Jorj, mă guduri?”, îmi ridic io sprânceană la el…
“Nu, dar păreţi tristă. Ce aveţi?”
“Nimik, sunt cam moale, azi, cam metafizica”.
“Vedeţi, acum mă înţelegeţi şi pe mine?”…
“Dragul meu, vezi tu, diferenţa este ca io, când sunt blegita, stau moale, nu mă reped cu colţu’ la jugulară ta, pe când tu, când eşti cu mâncărici în kur, faci urât în faţa oamenilor nevinovaţi…”
…Şi m-am depărtat de acolo, filosofând în gândul meu, ete, vere, ce săritor e romanu’ când simte o undă de tragedie în curtea vecinului (aiurea, mi-era doar lene), şi ce jigodie devine când îl vede pe acelaşi semen că e vioi… A dracu’lui naţie, de aruncători de pisica şi de omorât capre… Îţi dai seama ce gentlemen perfect ar fi jorj, dacă aş ţine-o tot într-un doliu? Ar avea motive berechet să mă compătimească, frecându-şi palmele, pe ascuns, că mi-o fi mai rău ca lui…
Loaze…

Leave a Reply