Duşmanul instigator e în familie. Mic, cu ochii negri, cu coada scurtă, pufos. Latrunul căruia îi şterg io caca de pe balcon şi îl scot afar’ la pipi, e un trădător cu veleităţi… cu veleităţi.
După ce am trecut cu un relativ succes (aici, aplauze) peste un mic-înspre dezastruos eşec sentimental, Pupa a găsit de cuviinţa să mă trădeze.
Astfel, în ultimul timp, când o scot afară, se propteşte smirna pe treptele de la intrarea în scară, şi scanează cu trufa în vânt, orizontul. Dacă vede că de scara se apropie un bărbat înalt (atenţie, nu se uita la mijlocii sau pitici), se avânta, gudurător, ete, mami, vine tati.
…Şi asta n-ar fi nimic, dar, în revoltă ei, mi-a smintit-o şi pe aia mică, pe veveriţa. Pepi se ocupa conştiincioasa de scurmat, săpat, ros, prin colivia ei cu catacombe, ziua şi noaptea. …Mai nou, numai noaptea.
Pe vremuri, când ilustrul părăsitor se întorcea acasă şi introducea cheia în yală, veve dădea alarma, bătând sacadat cu picioruşul în pământ, vine tati, vine… N-a mai avut de ce să dea alarma (căci nimeni nu mai deschide, seara, uşa, să intre în casa)… Până acum câteva zile, când, nu ştiu ce or fi discutat ele… Cert este că în fiecare seară, din două în două ore, până dimineaţa, veve a început să dea alarma, cu picioruşul, sacadat, ta-tam, ta-tam, ta-tam.
Una stă proptită în scară, la pândă, alta vesteşte venirea… Măi, să fie, aci e complot!
… Deseară o să încropesc o şedinţă democratică la care o să ţin un monolog neîntrerupt, şi o să le explic (oare ce le-or spune mamele, copiilor, când sunt părăsiţi de taţi care se visează amanţi pereni??) pe îndelete ca, le place sau nu, casa are doar trei membri acum, şi anume toate codane, june, care nu mai depand de nimeni.
Şi că ar fi bine (aici o să privesc cu subînţeles la geamul deschis de pe care se pot arunca, în grădină, atât colivii cu gerbili cât şi câini) să nu mai dăm alarme false şi să nu ne mai guduram pe lângă indivizi, căci vom fi solitare şi solidare o perioadă de timp.
Argumentul forţe, susţinut de o uşoară ridicare a vocii şi coborâre implicită a codiţelor între picioare: Mie îmi e bine cu mine, pentru că sunt o companie faină, jucăuşă, fermecătoare. Nu mă pot plictisi de mine, de aceea nu înţeleg cum de nu le sunt eu suficientă fetelor… Dacă lor nu le convine convieţuirea intre muieri, să-şi înceapă protestul prin procurarea hranei şi plata la întreţinere fifti-fifti.
Până atunci, pepita nu mai primeşte stafide dulci, iar pupa nu mai are acces în pat şi la mingiuţa.
Concluzia va fi extrasă, la final, tot democratic, pe principiul eu muncesc, voi sharap: Vreţi protest? Vă arăt io vouă! Dacă mai comentează cineva, doarme pe balcon!
