Jurnalul lui Manon.

Iubesc copiii. I-am iubit dintotdeauna. Mi-am dorit copii de când mă ştiu. Din păcate, niciunul dintre bărbaţii cu care mi-am împărţit existenţa nu şi-a dorit o familie, ci libertatea de a fute, mereu, altceva…
Azi, stăteam în spatele cortinei. Trebuia să înceapă spectacolul şi sala gemea de pui de om. Le ascultăm freamătul. 500 de vârcolaci mici, 500 de universuri, 500 de obiecte de adoraţie ale cuiva… Îi ador, când mă fluieră cu admiraţie la intrarea în scenă, îi ador când mă huiduie la ieşire…

Doamne, te rog eu frumos, dă-mi şi mie un tătic pentru puiul pe care mi-l doresc. Promit să fie perfect… iubit!

Azi dimineaţă am avut spectacol. Am venit la teatru cam blegita, nu cu entuziasmul obişnuit… cred că din cauza vremii.
Stăteam io, aşa, moale şi interesantă, şi aşteptam să intru în scenă, când îmi apare în faţa georgică. Într-un mood bun, tot numai un zâmbet, de m-a înghioldit şi fierea, a silă.
“Ce aveţi?”, îmi zice, prevenitor.
“Jorj, mă guduri?”, îmi ridic io sprânceană la el…
“Nu, dar păreţi tristă. Ce aveţi?”
“Nimik, sunt cam moale, azi, cam metafizica”.
“Vedeţi, acum mă înţelegeţi şi pe mine?”…
“Dragul meu, vezi tu, diferenţa este ca io, când sunt blegita, stau moale, nu mă reped cu colţu’ la jugulară ta, pe când tu, când eşti cu mâncărici în kur, faci urât în faţa oamenilor nevinovaţi…”
…Şi m-am depărtat de acolo, filosofând în gândul meu, ete, vere, ce săritor e romanu’ când simte o undă de tragedie în curtea vecinului (aiurea, mi-era doar lene), şi ce jigodie devine când îl vede pe acelaşi semen că e vioi… A dracu’lui naţie, de aruncători de pisica şi de omorât capre… Îţi dai seama ce gentlemen perfect ar fi jorj, dacă aş ţine-o tot într-un doliu? Ar avea motive berechet să mă compătimească, frecându-şi palmele, pe ascuns, că mi-o fi mai rău ca lui…
Loaze…

Frate cel mare B.B.2,
Te rog să revii la reclama cu berea ciuc – încă una şi mă duc, deoarece, fără aburul alcoolului, ne plictiseşti de moarte cu noii frăţiori. Astfel, îţi înclin spre sodomizare următoarele argumente:
Am văzut un simulacru de sex, pe numele lui ciucureală, care a luat şi amendă, drept cel mai scump rateu;
Am văzut o zacere oblomoviană (îţi împrumut cartea, nu e înjurătură), în care singurul antren era hârjoneala dintre pisică şi căţea, la drum de seară pe lângă canapea;
Am văzut oameni care se dădeau mai deştepţi decât primii fraţi bb, reuşind să ne convingă de totală platitudine;
Am văzut interesanţii daţi afară şi loazele putorind până la final;
Am văzut cum o coţăia george pe raluca repede-repede şi cum i s-a aplecat, după (update 2010 – raluca e vedetă acum, aţi uitat, fiv-ar ruşine, ca s-a futat în direct…);
Am văzut buza de deasupra a monicăi cum atârna ameninţător tot timpul, că un cameraman a uitat de familie,  şi, când e în schimbul doi, o pune pe ea tot timpul;
Am văzut-o pe raica, la fel de pe dinafară, la fel de bronzată, la fel de bulbucată;
I-am văzut pe Ianţu şi pe îmi scapă numele – care mişmaşează pe laptop voturile…la fel de nesăraţi;
L-am văzut pe ernest cu ochii pe silicoanele raicei evri faching ivning; 

… Restul de dezamăgiri le las la completat frăţiorilor de forum, cu speranţa că anul acesta ne vei răspunde… (ya, sure)