on October 21, 2004 in Oglinda

Iubesc copiii. I-am iubit dintotdeauna. Mi-am dorit copii de când mă ştiu. Din păcate, niciunul dintre bărbaţii cu care mi-am împărţit existenţa nu şi-a dorit o familie, ci libertatea de a fute, mereu, altceva…
Azi, stăteam în spatele cortinei. Trebuia să înceapă spectacolul şi sala gemea de pui de om. Le ascultăm freamătul. 500 de vârcolaci mici, 500 de universuri, 500 de obiecte de adoraţie ale cuiva… Îi ador, când mă fluieră cu admiraţie la intrarea în scenă, îi ador când mă huiduie la ieşire…

Doamne, te rog eu frumos, dă-mi şi mie un tătic pentru puiul pe care mi-l doresc. Promit să fie perfect… iubit!

Leave a Reply