Mă bucură faptul că lectura – neobligatorie a jurnalului meu – inspiră.
Aş aprecia dacă subiectele adunate din lacrimile de pe aici s-ar transforma în creaţie, nu în umoare scuipată pe perete.
Demnitate se numeşte – chiar şi pe planeta aceea, în care igiena simţurilor e sinonim cu lipsă.