…de soarele LOR.
Le-am zis, de la început: Gala asta vreau să fie prilej de bucurie, indiferent de câte piedici, oprelişti, ploi se vor aşterne-n faţa noastră.
Dar ei nu ştiu că eu sunt tristă.
Sunt ultimele spectacole, şi, după asta, vor pleca. Ei. Copiii, minunaţii şi frumoşii mei dragi.
Am pus aici povara, ca să pot zâmbi, deseară, iar.
da Nonette, dar vin din urma mititeii 🙂