Dacă m-ar întreba cineva, măh, Manon, care e piesa de teatru pe care o iubeşti, adori şi alte etc-uri?, i-aş sufla răspunsul într-o secundă: Gaiţele lui Kiriţescu!
Şi omul ăla ar zice un hmm… şi ar face consideraţii psihologice adânci cu privire la motivele pentru care iubesc eu piesa aia plină de femei ciudate – că noi, românii, suntem adânci în psihologii (de aia ne şi înecăm la mal).
Eu m-aş uita la el, cu ochii calzi de amintiri, şi i-aş spune cu voce de poveste, Dragule … Mi-e ştanţată pe creier, mi-e lipită de suflet căci… Am ascultat-o pe vinil.
Da.
Aveam douăzeci de ani.
Am ascultat-o până când am învăţat-o pe dinafară. Şi eu, şi prietenii mei.
Încă ne dăm replici, cu intonaţiile acelea, când ne întâlnim.
Au trecut ani. S-au făcut ecranizări şi alte înregistrări radio.
Dar.
Pentru mine.
Niciuna nu se compară cu actorii și cu atmosfera aceea, de atunci.
Am regăsit-o, azi.
Cititor, când ai timp, priveşte un film creat din voci excepţionale.
Gaiţele – Înregistrare din anul 1956
Distributie: Silvia Dumitrescu Timica, Cela Dima, Marieta Deculescu, Viorica Petrescu, Natasa Alexandra, Marina Vauvrina, Maria Filotti, Olga Tudorache, George Maruta, Ion Talianu, Nicu Dimitriu, Alexandru Demetriad
regia: Constantin Moruzan
Mă înclin, cu sufletul tulburat de încântare!
minunata inregistrare!
Multumesc Ingere pentru aduceri aminte! Este extraordinarb sa mai scormonim prin “vechituri” si sa ne bucuram de ele.
Multumesc!
ce faaain!nu cunosteam varianta asta, in schimb, eu sint “victima” Cuibului de viespi, si rid si acum cu gura pina la urechi cind imi amintesc ca neantul e un spiter:))
Ah, din cauza Gaitelor mi-am cumparat frigider cu water-dispenser, ca sa am “apa rece de la tsutsuroi”. N-am prea mers eu la teatru,ca-s cam tare de-o ureche, da’ le-am ascultat la radio de cred ca mai stiu replici pe dinafara…Mersi pt aducerea aminte.
Si nu numai gaitele le-am ascultat, minunata inventie asta cu teatrul radiofonic din anii 50-60, cu distributia cea mai cea posibila…
te pup, viorica.