Sâmbătă seara, am primit un sms de la dragul meu părăsitor (vă amintiţi, ăla cu “Uită-te în ochii mei: plec! Nu te iubesc! N-o să te mai caut niciodată! Vreau femei!”)
Mă invita, simplu, la Mc D., la masă. (Nu trecuse decât o săptămână de la fugă lui pe calul libertăţii absolute)
Acu’, am căzut io pe gânduri şi am fracturat vreo două ipoteze:
1. Ori e prost de bubuie, că nu ştie ce mocnesc eu când vreo scursură îşi bate joc de mine, nota bene, cu bis;
2. Ori e o lichea venala, care nu dă doi bani pe oamenii care au fost alături de el…
… Imposibil să fie una din cele două variante: eu m-am îndrăgostit de un bărbat inteligent (rezolvarea la var.1) şi cu suflet bun (pentru var.2).
… Drept urmare, am concluzionat că, în goana lui disperată după putori cu consistenţa de meduză, a expediat mesajul acela către mine, din greşeală.
…Şi l-am ignorat, cum era şi firesc.
