Am remarcat, azi, că mi-a dispărut zâmbetul ăla tâmp de pe figură, că nu mai fac pe claunul, şi că nu mai debordez de energie şi ciripeala, în relaţiile cu semenii.
Asta pentru că trec printr-o perioadă de linişte sufletească, presărată de momente de mulţumire, cu ceva scântei de fericire.
Drept urmare, nu mai este nevoie să sar calul, pentru a mă agăţa de zâmbetul celor din jur.