Aș vrea să scriu o cugetare adâncă întru mântuirea unei bormașini.
M-au prins zorile, la taină cu un sâmbure de prietenă cu care am o relație specială. Ne supărăm, ne urâm de moarte și jurăm că nu ne mai împăcăm evăr faching evăr, pe urmă ne împăcăm pe furiș (nu spunem la nimeni, ca să nu râdă ceilalți de noi) și stăm iar la povești până când, cum ziceam, ne prind zorile.
N-are legătură cu bormașina, povestea.
Deci m-am culcat când s-au trezit cocoșii.
Și pe la nouă dimineața, taman când visam că mă urc, tremurând de frică, pe un stâlp – ca să nu știu ce – am sărit din coșmar, speriată de realitate.
Ăla de jos sau de sus băgase bormașina în perete, ca să-l nimicească din prima. Practic, l-a împușcat. Și pe el, și pe mine.
Deci până aici. Eu nu am nicio vină că sâmbăta e zi liberă și am voie să dorm până târziu. Corect?!
M-am ridicat din pat, tremurând de șoc, am fugit în duș la foc automat și am început să fac curățenie teleghidată, cu mintea goală, cum îmi aduc eu aminte că am văzut odată la o capră (vă rog, sst).
Să vă povestesc.
Eram într-un autocar, acum mulți ani, și veneam dintr-un turneu.
Noapte adâncă. Și șoferul a luat o curbă, în viteză, că adormise.
După curbă, printre cețuri, era un stol de oi și de capre.
Mașina le-a lovit, le-a măturat, le-a spulberat.
E, și eu, pe geam, am văzut o capră, care nu fusese lovită direct, care s-a ridicat de pe asfalt, a fugit în tufișul de pe margine și a început să mănânce, hulpav, iarbă. De șoc.
Era atât de haioasă, în disperarea cu care smulgea firele de iarbă, încât eu plângeam / râdeam, uitându-mă la ea.
Așa și eu, de dimineață. De șoc, am pus mâna pe aspirator și dă-i.
…Când, pe la jumătatea parchetului, am realizat că NU-MI BĂUSEM CAFEAUA.
Am oprit aspiratorul cu un gest ferm (cred), am conectat boxele la laptop și am dat drumul, TARE, la muzică.
Ce legătură are bormașina.
Are.
Oamenii trebuie să facă lucrurile cu grijă și cu dăruire. Bați un cui, ai grijă. Lipești un chit, ai grijă. Dai o bidinea, așișderea. Spui o poezie, nu mai spun. Etc.
Meștere cu bormașina, orice sculă trebuie să fie capacitată gradat!
