E lună plină.
…Plină de ce?
De, hm… lumină.
Luna plină exacerbează senzațiile, angoasele, și le trage spre ea, ca un burețel (deci asta cu exacerbatul a fost adâncă, rău; mai bine săpam, cinstit, o groapă).
Deci e lună plină.
Are și aură (ia, lovește cu o metafizică, dragă, de ce o avea, azi, luna, aură?)
Nu știu de ce are aură.
*
V-am spus.
Leim.
Mi-am înghițit fluierul, de vreo săptămână (așa-ți trebuie!)
Imi place metafizica zilei. Incepe cu “nu stiu”, cred ca e a mea 🙂
scumpa. pup. 🙂
Viata nu e zero, zero sunt momentele noastre in care ne dorim sa stam putin, vlaguiti, la umbra lui “m-am saturat, nu mai vreau si nu mai pot”. Apoi luam zeroul ala si il prefacem intr-un nou inceput sau un nou motiv de a porni la drum. Eu asa cred…
Stai si odihneste-te putin, e toamna, da cu astenie in noi, suntem obositi, tociti, amarati…si apoi incepem stralucitori sa ne bucuram de frunzele multicolore cazute prin parcuri. Te pup, o zi usora.
asa-i, Ralu. Pup si eu.
Am văzut-o şi eu dimineaţă.Era plina şi rece.şi i-am întors spatele.Tocmai răsărise soarele.Sunt o fiinţă solară 100%.
…şi eu mi-am cam pierdut piuitul , Nona, mai trist este că ştiu de când, nu şi până când…
hugs, draga mea!
uite o imbratisare, din suflet, Lisel. huuuuuuuug!!!!!
Dupa noapte vine zi…show mast go on!
corect. pup.
Bine, dar luna plina este plina de lumina. De lumina din sufletele tuturor oamenilor care privesc spre ea intentionat sau accidental.
Mada. Pup, cu drag.
@all>Va iubesc. Suflete-lumina.
eu care sunt pasare de noapte…imi place lumina lunii :))) imi da un get your us and go to do something :)))) pacat ca sunt cam singura cu chef de noapte :))))
un hug de departe!
te pup, cu drag, fiorelina!
Cata dreptate ai!