Din categoria dezvăluiri șocante pentru însăși inculpata, iată:
I-am adunat pe ai mei, cerc, și le-am zis așa:
Dragii mei și bă creierule: Sunt, de doi ani, singură cuc. În afară de voi nu mă crede nimeni, însă, știți… niciun bărbat, de o veșnicie, nu m-a… (aici am privit sugestiv) …explorat ca ființă – scuzați ridicolul metaforei. Atenție. Îmi place tipul ăsta. Nu e intimidat de mine, și simt că mă vrea. Dacă întinde mână să mă ia, o să… fiu… a#$%@%…
– O să fii, ce?
– AMANTĂ! 
(priviri reținute cu iz de yeah, sure, mici aplauze false pe fundal…)
Maria îmi șoptește în telefon:
– Nona. Tu chiar vrei asta?
– Nu. Dar încerc să mă conving. Și să le numărăm, coane fănică. Am o vârstă. Apoi. Toată ziua sunt la școală, seara vin acasă să dorm. Nu ies nicăieri. Probabilitatea ca într-o zi să-mi bată unul la ușă și să zică ” Bună, tu ești Nona? Te-am căutat, sunt bărbatul visurilor tale” este nulă. Într-o zi o să crăp. Și mi-e dor să mă bucur că mă ține un bărbat în brațe.
Ah. Mă pregăteam să mă hotărăsc.
*
Ieri mă întâlnesc cu el și, din neant, îmi zice:
– Aștept să mă iei.
(Respiră, manon, că mai ai două trei fraze de scris și prietenii vor să vadă urmarea)
Deci.
Eu îmi dădeam brânci să am curaj să zic da, dacă el mă lua…
Și el…
Așteaptă să-l iau eu.
…
Maaama mea… Sunt, de doi ani, singură, pentru că refuz să mai port eu coaiele.
Deci.
Mă-sa, de întortocheală.
Hormonul meu a dat mâna de armistițiu flasc, cu neuronul – iar acesta s-a întors la tribună, pentru a comunica audienței răspunsul:
Pas!
🙁
Hilarious, but definitely a SMART decision!
🙂
hai ma manon, du-te ma sa-l iei!
de picioare, apoi intoarce-l cu susu-n jos.
esplica-i despre ce e vorba. dupa ce i-ai esplicat, mediteaza in sens budist golindu-te de ganduri si emotii. cica atingi esenta spiritului facand ashea.
n-am coraj…
Mey, Nona…inteleg faza cu “mi-e dor sa ma bucur ca ma tine un barbat in brate” si cred ca, dintr-un mare noroc (neant, cum ii spui tu) ai facut ceea ce e drept – si pentru tine, si pentru el. De aici, din tribuna, se ridica insa o intrebare, cu glas subtirel: chiar daca el avea puterea sa vina sa te ia, crezi ca ai fi putut sa te bucuri ca te tine in brate cand STII pretul pe care l-ai avea de platit pentru bucuria asta?
Intreb pentru ca tot de aici, din tribuna (da poate nu am eu un loc prea bun), nu pari persoana care sa nu problematizeze o situatie ca asta si ma indoiesc ca bucuria aia nu ar fi fost platita cu atat de multe tristeti incat, pana la urma, ar fi murit inecata in lacrimi.
pretul? il stiu. amanta. pretul… mare.
suferinta e suferinta. ca ala e al tau, ca nu e, ca n-o sa fie sau ca va fi… same. cand iubesti intens, suferi agonic.
nu-mi pasa. nu-mi mai pasa de nimic. de aia si stau cuminte.
daca ma vrea, sa ma ia el pe mine.
nu fac nimic.
…daca eu nu fac nimic, nimic o sa se intample.
o sa sufar, oricum.
O fi si Dragobetele asta de vina, de iti intoarce sufletul la rotisor, aducand atata suferinta. O sa treaca…pe cand da mugurul, soarele si musca.
ai habar de ce se duc barbatii la curve care presteaza enorm mai slab ca nevasta lui?……pt ca mai mult ca placerea primita…..isi platesc senzatia de superioritate….asa ca banui ce ii sperie cel mai tare…la sexul opus…