Noi vrem să înțelegem, ca să putem tria, spăla, uita.
Accidental sau nu, ne ciocnim c-o altă persoană. Ne încărcăm, prin transfer, și, uneori, rămân pete sau mizerii.
Yep. Wait!. …Accidental?
Despre întâlnirile chinuite din viața noastră, spunea un cineva, deștept, asta:
Unii oameni sunt oglinda umbrei noastre.
De aia doare, mă.
Iar umbra trebuie înțeleasă. Nu explicată oglinda.
Căci umbra trebuie spălată. Nu șlefuită oglinda.
Corect, bravo manonel, ești bună la teorie.
*
Laundry day, today – că mi s-au strâns prea multe umbre și fug de oglinzile umane.
Am sufletul cariat, și deci mă deranjează când bate inima, căci pare că lovește.
Nu pot să-l strâng ca pe o pungă și să-l leg la șireturi, căci mă sufoc.
Așa că stau cu el deschis, și-mi intră acolo, peste ce-i al meu, și dureri străine.
E plin de gânduri, sufletul. Mici paraziți de dor nedefinit. Dați afară-n brânci de creierul care insistă să-mi conducă viața, dictatorial.
Ale dracului de lupte intestine.
Ah well.
Sunt, de vreo două luni, o femeie în adevăratul sens al cuvântului army.
Am ținute de pușcași marini.
Bocanci Invader.
Pășesc tanc.
Privesc în ochi, direct, ca lunetiștii.
…Iar pe dinăuntru port baticuț roșu și șorț de bucătărie, mă împiedic în gândurile strânse pentru spălat, suspin, oftez, mă sperii din orice și frec c-un șervețel, obsesiv, privirea, ca să fie sharp, nu aburită.
Aș vrea să întâlnesc un bărbat care să-mi bage creierul în centrifugă.
Și să mă prindă-n brațe, când eu, moale, simt că o să cad.
mare adevar
taur! army la suprafata, primavara-n sufletel. :*
cine stie, cunoaste. pup grinu.
army style….for a period….