X (Aici sunt, acum. Fericită.)…….(mi-e frică de ce-i aici…) X…………..(și aici…) X……X (…aici mi-e și mai frică)…
…And I know, yes I know
I gotta take it one day at a time.
**************************************************************************
UPDATE 7 AUGUST
Scriu aici, să nu uit.
N-am ajuns la ultimul X, unde mă aștepta frica cea mai mare. Pentru că acea frică n-a mai avut răbdare, și a venit peste mine, sub forma celui mai devastator coșmar.
…N-am apucat să ajung decât la cel de-al doilea X.
Eram fericită… Și în ziua imediat următoare m-am ascuns de El, mi-era teamă…Dacă, liniștit, acum, după împăcarea furtunoasă, nu mă caută, azi? Căci așa făcea de obicei…
Deci m-am ascuns, pentru a nu-mi face iluzii, pentru a trece niznai pe lângă cel de-al doilea X, pentru a mă liniști, pentru a mă gândi bine la greșelile pe care le fac și pentru a mă curăța.
Pentru a apărea în fața lui doar îndrăgostită și fermecătoare. Nu copleșită de dor și de dorința acută de a-l ține în brațe, căci asta nu se poate.
Am muncit ceva cu mine, în ziua aia, e greu să lupți cu propriul corp care are nevoie de concret, de atingere, de zâmbet real…
Îmi răsuna în minte vocea lui, copleşită de emoţie: Mă copleșești, mă copleșești…
A treia zi, am dat buzna în fereastra de messenger, care îmi lumina inima, tremurand ca frunza, hotărâtă să fiu cu antenele drepte, să nu îl supăr, să îl fac să râdă, să râdem împreună…
El, semi-sloi, cu accente de răutate, eliptic, laconic…
– da’ io tot te iubesc, si ma joc aci, cu betisorul in nisip, pana cand ma pupi pe ceafa, ca-mi prinsei parul moț, scriu cu teama.
– Nu stiu ce să zic. imi e frică.
Eu, deznădăjduită și încercând să fiu simpatică, doamne, cât penibil, cât amar…
-încearcă…
– Povestește-mi ceva, ca în jurnal.
Am încremenit. E ca și cum i-ai spune nevestei să își pună o pungă în cap când faci sex cu ea, că are corp de jennifer lopez, numai că, în cazul ăsta, mă consolez trist, e vorba de aceeași persoană, în ambele cazuri, tot eu sunt. E aceeaşi Manon, şi pe messenger, şi în jurnal.
Respir și încerc.
– În jurnal avem o bucata de femeie misto, care vede multe , le incercuieste si le depune, batute mar, pe net. Aici avem o fetita indragostita lulea, cu inima care bate in sus si in jos, neregulamentar. Ea nu poate fi comica, deoarece se ineaca des cu emotia, si sta drepti in sentiment.
Ahh…nu pot scrie la comandă, atunci, pe loc. Pentru că sunt parazitată de ceea ce aș vrea eu să spun…
Încerc să îi sugerez, coborâtă definitiv în derizoriu și în penibilul cel mai acut, pe care îl văd, atât de des, în jurul meu, încerc să îi sugerez să scriem ceva împreună, poate o ieși vreun banc, să râdem…
Moment în care îmi dă STOP.
Și de atunci a dispărut.
Dacă înțeleg?
Uneori da, alteori, nu.
Dacă aș fi meritat ca, în locul lașității jalnice, să primesc un rămas bun?
O, da, cu siguranță.
Dacă el ar fi meritat să îl gândesc frumos?
Absolut.
A avut în mână totul.
Omul care m-a descoperit și care mi-a citit jurnalul, bolnav, cu computerul pe piept, care s-a recunoscut în nona, face ceea ce nona n-ar îndrăzni să facă vreodată, să plece fără să spună mă bucur că te-am cunoscut.
Astfel sunt tratate numai prostituatele.
…De aici încerc să mă ridic. Umilința profundă încă îmi țiuie în urechi, iar durerea are gust de mucegai.
Poate că merit. Cineva, acolo, sus, are grijă de noi, pentru a primi exact ceea ce merităm.
Mă supun și strâng din dinți.
Dar nu-mi dau voie să capotez.
Eu știu cine sunt, o văd în ochii oamenilor. Cei reali.
(dacă pun din nou pagina aceasta aici, vă rog, dragii mei dragi, să nu inițiem discuții la comentarii, știu ce lucruri vreți să îmi spuneți, știu, căci le-am spus și eu, altora…)
……………………………. 🙂
E bine că ai x-at locurile ca să știi unde te plasezi. Ai grijă la semne că sunt toate identice. 🙂 Rămai in dreptul primului până la… adânci bătrâneți.
as ramane.
off, manon, noi iti dorim din tot sufletul sa fii fericita!!
ca si noi tanjim de o viata intreaga tot dupa acelasi lucru..
iar eu va doresc sa iubiti incet, nu dintr-o data. ca sa nu faceti greseli.
Am inceput sa inteleg si mai bine ce inseamna asta. De aceea am zambit cand mi-ai spus-o,zilele trecute.
Scormoneam in nisip, cu betisorul, stiind destul de bine la ce te referi.
din pacate nu tot traseul e usor de parcurs…
din pacate trebuie parcurs. …traseul acesta.
La cum arata, avem de-a face cu o ecuatie cu o singura necunoscuta. Simplu ca buna ziua 😀
P.S. aaa dar am uitat sa spun sunt mai multe cai de rezolvare. Orice problema permite abordari diferite ;). Alege calea mai lunga deoarece mai poti vedea si peisajul…
necunoscuta sunt eu. pentru mine. fuck, sunt atat de defecta. si el, perfect.
iubirea e oarba. Normal ca-l vezi perfect ;).
Psss un secret nestiut – nimeni nu-i perfect. (nu ma lua in seama)
nu te iau. 🙂
😀 – good answer.
daca nu ti ar fi frica, n ai fi stiut azi ca esti fericita… Eu una, ma foarte bucur. Acestea fiind zise, ma mut dincolo, ca prea va simtiti bine si mie prea albastra imi e starea…
pup fetita iubita. si fericirea mea este albastră.
Manon, adica Nona nu-i pe aici?
bianca, nona este convalescentă, manon o vegheaza. pup.
Dar Nona se va face bine, nu? 😀 Am vazut ca Manon sunteti mai multe. 🙂
1. comentariu tembel: frica păzeşte pepenii
2. comentariu trist: dintre toate trăirile atât de perisabile, fericirea e prima care e ceva mai instabilă decât franciul.
3. comentariu pesimist: frica ne stăpâneşte pe toţi, iar fericirea e un ideal, nimeni nu-l atinge
4. comentariu optimist… nu-mi mai merge tastatura 🙁 nu pot scrie:)
comentariu freudist: frica sta pitita inapoia perfectionismului.
eu iubesc mereu dintr-o data, ca sa se termine mai repede.
deci greseli grupa mare 😀
o sa fie bine, manon puiule…
pupici
da, o sa fiu. 🙂
[…] nesuferitule, m-ai ridicat de aici, cu forța, și ții morțiș să îmi stai pavăză, și sprijin, și suflet […]