- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Mă faci să plâng, îmi aduc aminte că nu m-au lăsat părinţii să merg la concert :((:(( ce-am mai orăcăit atunci…
Nici eu nu am mers…Am auzit ca a fost exceptional. Mi-a povesti actorul Mihai Constantin, in stilul lui specific: “Bai, nona, mersesem si eu cu o gagica, nu eram fan MJ, dar voiam sa o impresionez pe aia. Din secunda in care a inceput concertul, am ramas mascaaa!! O energie, uite, si acum mi se face pielea de gaina, sa mor eu!!! Si era din ce in ce mai bine, ca ma si intrebam, unde dracu o sa ajunga? Fenomenal, bai, fe-no-me-nal!!!!”
Ha ha, tare. Eu atunci m-am plans la toate rudele că tata a fost rău… şi un văr de-ai mamei avea o casetă cu concertul înregistrat. Am văzut-o de zeci de ori, cu gura căscată şi cu ochii plini de lacrimi, nici nu mai stiu de care erau de fericire sau de tristete :)) Un deliciu de muzica, si pe mine ma da rau pe spate Heal the world… plang de lesin 🙂
Daaa…Bine ca ai mentionat, am vazut concertul pe caseta, si stateam cu ochii in televizor…Sticla e obiectiva, se zice, insa toata energia de acolo se transmitea direct, prin ecran.