Am văzut aseară un spectacol de teatru care mi-a dat, drept mulţumire pentru vizionare, o straşnică durere de cap.
Aşa îmi trebuie, dacă plec veselă de acasă, palpitând de bucurie că merg la o comedie, unde o să hohotesc pe rupte!… Un…nu pot să îi spun amatorism, ca amatorismul conţine dragoste, un diletantism oribil! Actori (ca de acuma vor fi şi ei actori) fără pic de gând…În timp ce priveam din ce în ce mai încremenită, mă miram de râsetele unora din sală… Probabil că nu citiseră sau nu văzuseră niciodată Caragiale, şi se amuzau de text…De neprivit! Mai ales femeile…
Duminica viitoare merg din nou, să văd cealaltă distribuţie, să-mi scot pârleala, că i-am văzut în examenul de clasă, şi erau promiţători!
… Dar o să plec de acasă, nu veselă, ci cu strângere de inimă, sceptică şi rezervată, ca să mă pot distra în voie!… Sper să am la ce!
