Dragă jurnalule, nu te-am răsfoit de multă vreme. Pentru că mi s-a întâmplat un lucru extraordinar de grotesc: pentru prima oară în viaţa mea, cineva mi-a făcut rău voit.
… Astfel că, pustiita, mâhnită şi cu gânduri negre în cap, nu am mai poposit pe aci, să fac mişto. Că nu-mi mai da mâna. Singura persoană de care aş râde în hohote, dacă nu mi-ar fi aşa de greu, sunt eu. Păi cum să nu râd de mine, în condiţiile în care îl primesc pe nemernicul părăsitor înapoi, înmuiata de târâşul lui, pentru că, după câteva luni, să mi-o tragă, la fel, din nou: “Vreau alte femei!! Plec. Nu te iubesc!”????