Ura, fără semnul exclamării

on September 28, 2004 in Comori rătăcite, Goluri...

Am avut o revelaţie drăcoasă: caracterul bărbatului care, cică, mi-a fost alături vreo patru ani, are absolut aceeaşi mărime ca şi penisul din dotare. Fantastic!
Îi doresc, în continuare, aceeaşi dimensiune de fericire şi bunăstare.
**
E uimitor cât de perfect nefericit este cel părăsit, şi cât de perfect prietenos cel care părăseşte… Armonia perfectă!
E şi mai uimitor cât de repede uita durerea cel părăsit când este căutat din nou, şi cât de umil e părăsitorul, întors în genunchi, demn… Penibilul perfect!
**
Voi reveni, dragă jurnalule, dar aştept să îmi treacă ura ce mă macină. Urăsc să nu înţeleg lucruri. Urăsc laşitatea şi fuga. Şi îmi urăsc milă şi jena pe care o am când o persoană nemernica se umileşte un faţa mea. “Milogului îi porţi traista”, îmi zicea înţeleapta mea mamă… Aşa este… Încerci să faci din defectele unui om, calităţi, cu ajutor discret şi cu încurajări, şi el, dintr-o dată, se leapădă de tine ca de o infecţie. Nu pot accepta aşa ceva. Nu pot să stau în banca mea şi să-mi rod unghiile, umilita şi părăsită fără o discuţie calmă şi lămuritoare!… Ei, nu pot…La urma urmei, ce explicaţii îmi mai trebuie, când comportamentul persoanei arata clar un ciucure de caracter, îndoit şi abrupt întrerupt din dezvoltare…!? Ei, şi ce dacă mă doare? O să-mi treacă.
**
Pustiul pe care îl laşi în urmă, fugind, te întâmpină la sosire, la fel de gol.

3 Responses to “Ura, fără semnul exclamării”

  1. PierreDeVara says:
    April 24, 2012 at 6:28 pm

    Fiecare cind TAIE, o face pe deplin indreptatit, ca un demiurg care nu poate gresi si care aplica doar perceptele si judecatile adevarului suprem,……cel insa TAIAT este uimit de nedreptatea facuta. In fapt nu e mare diferenta, in orice cuplu de doi oameni……….lucrurile stau cam la fel. indiferent de educatie, intelect, sau constiinta. Constiinta. Cel mai abstract termen. Nu a fost , nu este si nu va fi niciodata egalitate . In nimic. Unii taie si altii sunt taiati. Cu derivatele de rigoare. iar intotdeauna cel care TAIE are dreptate.

    Reply
    • Manon says:
      April 24, 2012 at 9:02 pm

      Uneori esti nevoit sa tai, atunci cand celalalt, un munte de egocentrism, te invadeaza, te acapareaza si nu asculta cand ii spui “nu face asta, te rog”. Sunt Pentru taiere, in aceste cazuri.
      Te rog sa nu-mi transformi jurnalul intr-un blog care iti apartine. Aici e spatiul meu, nu ziarul Libertatea.

      Reply

Leave a Reply