Fantastic, ce rânjet i se lăţeşte omului pe faţa, când are bani în buzunar! În ce zâmbet aproape continuu viază cei cu salarii superbabane! O plăcere. Intri tu, umil, într-o mare companie, şi vezi numai soare în jur.
Eu cred că ar trebui organizate vizite de grup ale amărăştenilor, în firmele mari. Gratis. La plecare, ar trebui să li se dea balonaş şi fluturel. Vor fi, după aia, la fel de săraci, însă vor vedea şi ei ce frumos se zâmbeşte acolo unde nu-i întristare, căci e cec gras… Omul se va duce seara acasă, va da balonaşul copilului (care-l va face poc instant), şi, cu un aer important (dosit de la vizita într-un ungher de suflet), îşi va convoca muierea la o şedinţă, în care îi va arăta fluturelul, şi îi va descrie armonia întâlnită, culmea, chiar aici, în România. Va concluziona că, deci, se poate şi la noi, ca dracu’ nu e atât de negru, ca trebe să mai avem şi noi un pic de răbdare… după care va constata că, de atâta patos, s-a excitat, îşi va fute nevasta, şi va adormi, cu o mulţumire neexplicabila în suflet.
A doua zi, se va trezi cu un gol în inimă, va încerca să îşi amintească ce dracu’ a băut aseară de îl roade aşa, şi va pleca la muncă… trist.
