Afară, fulgurașii de nea sunt zgumbilitici.
Au personalitate.
Par un norișor de musculițe albe care zburdă în toate direcțiile, ca să-i facă vântului în ciudă.
Fulgurașii de nea sunt, azi, ca o muzică de xilofon.
Dedicațiune.
Pentru ce ascundem, în adânc, versurile.
Pentru ce vedem pe fereastră, melodia.
Melodia să rămână! <- link
M-am îndrăgostit de cântecul acesta.
M-am îndrăgostit.
De.
Cântecul.
Acesta.
*
(Mulțumesc, Milo, pentru link, te pup direct pe frunte!)
Indragosteala placuta! Eu stiu – l-am ascultat obsesiv pana l-am invatat pe dinafara 🙂
😉
E superba piesa. Multumesc.
da, este. pup.
interesanta ca experiment si sonoritate…..dar inca nu m-a atins……ma faceti sa ma simt lebada….ignoranta……..bine…io stiam ca profunzimea cea mai mare a mea…e BURICU……
are ceva din STING….nu?