Îmi făcui curaj.
Destinul, karma, puşca mea, unde e liberul arbitru?
Mă duc, mi-am zis, să îmi cioplesc puţin Destinul.
Luai trusa de scule şi mă înfiinţai în cămăruţa lui sordidă modestă.
Era cu spatele la mine.
– Bă pulică.
Şi-mi pusei o mână-n șold.
Destinul se întoarse încet. Privea în jos, c-avea în mână nu ştiu ce laţ.
– Ce faci tu, Destinule?
– Bine.
Şi deodată își înfipse-adânc în ochii mei o privire de sticlă.
Mi se blocă vorba-n gură, numai gândul îmi turuia limbut, m-ai pus pe linie moartă, în triaj, ce dracu vrei să aştept ca momâia?
Da’ gura, mută.
El, tot cu privire de sticlă necitibilă, şuieră duios:
– Dar tu… Ce faci?
E.
Şi pe principiul curăţ puşca şi vorbesc prostii, îngânai un:
– Bine…
Îmi luai trusa de scule şi plecai.
Înţelegând.
Exact despre curaj e vorba.
N-am!
Iar ai vorbit despre mine, iar m-ai coplesit …
Eu cred ca te voi cauta intr-o zi si te voi imbratisa pe viu, macar sa ne strivim destinele astea care ne-a f****t!
Sorry ca mi-a iesit asa, de regula sunt civicus aceademicus, de la prea multe vorbe intaorse in inima mi se trage…
Te pup, Nonuk! Sa ai o seara linistita!
Pup si eu, Lisel. Imbratisarile, pe viu sau virtuale, sunt la fel, cand inima vorbeste-aceeasi limba. Ai grija de tine.
Curaj ai; doar ca ar trebui sa fie si o oportunitate altfel ar fi o ”sinucidere curata”! Una fara alta se anuleaza reciproc…cred
coooreeect!!!!
Fac pod – nu din picioare, ci din inimă.
Și… nu-mi pun niciodată mască la ora de scrimă.
…….
parca scrisesem eu asta undeva… ah. da. saritura in gard. o sa fiu toata viata rezerva. mama ta de destin!
tu scrisesei…….tu…si mi-a placut tare mult…tu n-ai fost niciodata rezerva….e usor sesizabil asta…ai vazut acest film?
http://filmeonlinenoi.do.am/index/undeva_candva/0-106
l-am revazut aseara……a nu stiu cita oara…urmeaza… Finding NEMO….