OK.
Patetic.
Dar.
Voiam doar să punctez în jurnal.
Ceva ce-mi explodă, azi noapte, în suflet.
Au imaginat ei un festival de teatru.
Şi au făcut un parteneriat cu şcoala noastră.
Şi aveau nevoie de o sală, să-şi filmeze filmuleţul de prezentare.
Şi am stat cu ei, azi noapte. Până azi, la opt dimineaţa.
Să ştiu eu că sunt acolo, să ajut, dacă-i nevoie, că nevoie este, întotdeauna.
Şi i-am observat.
Cum furnicăreau.
Echipă.
Tineri.
Deştepţi.
Responsabili.
Adorabili.
Şi mi se umplea sufletul de ei, muult, muult de tot.
Şi mă gândeam cum alţii îşi bat viaţa, noaptea, în cluburi.
Şi-o pisează, apoi, ziua, făcând nimic cu ţeava prin fabrică.
Şi iar mă uitam la tinerii ăştia.
Minunaţi.
Necoordonaţi decât de propria pasiune.
Responsabilizaţi doar de focul creaţiei.
Atât.
Voiam doar să punctez în jurnal.
Ceva ce-mi explodă, azi noapte, în suflet.
O admiraţie care mi-a umplut sufletul de iubire.
Plus.
Un P.S.: Respect!
