Aș vrea să scriu despre faptul că oamenii răi sunt rari.
Aș vrea să scriu despre faptul că cei care par răi, sunt, de fapt, sensibili.
Aș vrea să scriu despre faptul că, în viață, nu trebuie să te lași până când nu înțelegi acțiunile celui de lângă tine.
Aș vrea să scriu despre faptul că, în mod, garantat, dacă te frământă ceva, vei afla răspunsul, sooner or later.
Aș vrea să scriu despre felul în care mă modifică loviturile sub centură.
Aș vrea să scriu despre optimismul meu incurabil, care mă încăpățânează să cred în bine și în armonie.
Aș vrea să pun în poze felul în care lupt eu, uneori, împotriva mea, pentru a nu-l lăsa pe cel de lângă mine să se irosească aiurea.
Dar.
De ani de zile, numai despre lucrurile astea scriu.
Ele m-au făcut vulnerabilă.
***
De azi voi restricționa accesul unei persoane, la acest Jurnal.
Sper să n-o mai fac niciodată.
***
Îmi cer iertare pentru faptul că, în loc să întorc celălalt obraz, întorc spatele.
***
****
Știți mașina aceea, de pe deal? Am deblocat frâna de mână și am reluat călătoria.
În marșariér.
