- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Manon, draga, sa iti spun sincer… nu prea inteleg. :))
ce nu intelegi?
Explicatia pentru care nu face zgomot. Adicatelea, daca cineva nu ma aude, inseamna ca eu nu vorbesc?
Știință exactă, mâncați-aș…
…eu am revenit dupa trei zile si sa zicem ca am inteles…
Asa cum imi vine sa zic uneori: rainbow is in the eye, not in the sky!
Ce ti-e si cu neurostiinta asta! 🙂
dar in padure vor fi tot timpul urechiuse atente la copacii cazatori 🙂
Problema este mai gravă. Se extinde și la zona vizuală, aşa că s-ar putea să nici nu se întâmple situația în cauză pentru că nu sunt ochi disponibili. În acest caz problema sunetului rămâne fără obiect! 🙂
Frumos, dar gresit.
Sunetul este compus din vibratii, cu frecvente potrivite urechii umane (20Hz-20kHz) si cu un nivel suficient de ridicat.
Fenomenul “sunet” nu este conditionat de prezenta receptorului. Altfel, ar fi ca si cum am crede ca lumina exista doar daca se uita cineva la ea.