Acum puțin timp.
Am avut în școală “Uși deschise”.
Trei zile.
Minunați, copiii ăștia de la teatrologie, care s-au ocupat de eveniment.
Minunați și noi, maratoniștii, de dimineața până seara…
Bref.
Ziua a treia.
Eram obosită frântă.
Eveniment în sala noastră, Atelier.
Eu deschid ușa și, toată un zâmbet, chem, cu vocea mea vioaie și sonoră – publicul, să intre:
Bună seara, vă mulțumim pentru prezență, vă invit în sală!
… Era ora două. …Ziua.
(Mi-a venit să mă îngrop sub parchet.)
*
Alaltăieri seara.
Surmenată.
Mă spânzurasem cu privirea pe geam, din pat, dându-mi brânci să adorm înainte de a se petrece vreun eveniment pe la vecinii de deasupra, care să mă sperie – vreo scârțâială de pat defect, gen.
Ete.
La balconul din față.
O doamnă întinde rufele pe uscător. Închide ochii, Nonuț, mâine sună alarma la șapte fix.
După care doamna intră în casă. Hai, Manonel, fă și tu nani.
Și în balconul cu rufe se aprinde un neon. Iiii!!!
Ce drăguuț, le-a făcut tanti lumină, rufelor, să le păcălească, să creadă și ele că e soare, să se usuce mai repede…
Ăă… Huston, avem o problemă… Lumina aia ne bate direct în ochi. Propun schimbarea poziției în pat, în sensul invers al acelor de ceasornic. 90 de grade. Cu capul în perete și cu picioarele atârnând din pat, vai de circulația lor.
(Over și cu somnul ăsta.)
*
Azi.
Atenționare de la drăguțul de facebook, să spun lamulțiani celor 5 sărbătoriți din lista de friends.
A-HA!!!
Deci de-abia azi e ziua ăluia de la etajul patru?
Îi lăsai, politicoasă, un mesăjel privat:
Deci, datorită/din cauza chefului tău de azi noapte, știu pe dinafară “bun e vinul ghiurghiuliu”.
E de bine, că îl cânt obsesiv, e de rău, căci m-am bâlbâit, azi, la ședință, de nesomn.
Bref: La mulți ani, și dacă o comiți cu chef deseară, încearc-o pe aia cu “cine-a pus cârciuma-n drum”.
…Că de data asta ies și eu pe hol, în pijamale, cu Vivaldi în format mp3 și boxe surround. pup.
(Iar n-o să dorm la noapte.)
*
Oboseli.
Urmează Învierea.
Slavă Domnului că nu-i a mea.
În timpul ăsta eu încerc să mă odihnesc.
Sărbători liniștite, dragii mei! 
love you.
love u 2.
Sarbatori fericite,Nona!!!Iti doresc lumina in suflet si liniste.Dragostea o ai deja de la noi astia care te citim.
o vorba care imi place………ma uit si ma cutremura…
Nu poti ingenunchea un popor….deprins sa se tiriie…..
Ca idee…..ca sunt Sarbatorile…..fac pariu ca sub 5 la suta din populatie nu stie ce semnificatie si istorie biblica are PASTELE, de la vechii evrei, mai apoi la crestini….si suprapunerea lor. Ce se stie e cu mincare , bautura….si ceva spectacol indoielnic. Iar apare Iliescu…si copii lui plini de sfintenie si alti barbosi impopotonati cu odajdii, cu odoare aurite……..cu lanturi mari de aur la git……de ce negrii, tiganii si popii simt oare sa isi atirne chestii lucitoare la git?
De la mine ai admiratia…pt cum reusesti….sa materializezi intrebari si nelinisti….frumos..in cuvinte.
De dragoste nu mi-au ramas resurse. Si mai am si o banuiala ca dragostea asta e un sentiment cam nebunesc…sporadic si pervers. Ti se da…ti se ia…..ba chiar iti poate face cumplit de rau uneori. Admiratia insa are o anume constanta, rigurozitate si cerebralitate. Nordica, saxona. Dragostea e atit de latina…fierbinte incit am ajuns sa prefer respectul rece. Singurii care pot oferii dragostea sunt copii…pina la o virsta frageda si…animalutele.