Voi. Adică prietenii cunoscuți sau necunoscuți, care citiți ce scriu eu pe aici și care-mi lăsați mesaje în pagină.
N-am să răspund, o perioadă, la comentarii.
Vă spun aici că vă iubesc și că vă mulțumesc, însă nu pot răspunde, încă, la comentarii.
Pentru ca.
Dacă vă răspund, o să discutăm.
Dacă discutăm, eu o să încep să mă victimizez, că aia, că ailaltă…
N-am voie să fac asta.
M-am împuțit, în ultimul an.
Am nevoie să înțeleg niște lecții.
Nu sunt victima nimănui.
Citesc Marcel Proust, caut cu el timpul său pierdut.
Nu înțelegeam de ce sunt în mood-ul de Proust.
…Ca să scot gunoiul din mine.
Băh. Vă iubesc și va mulțumesc pentru că n-ați plecat. 😉
Hup!
Bafta! 😀