Sunt într-un mic mood albastru, cu nuanţe violet recişoare.
Aşa că pun aici ce am mai scris.
Tot aia.
Viaţa e roată.
“Uneori”-ul lasă dâre
Uneori, doar uneori, unii oameni năvălesc, așa, în sufletul meu.
Fără să-i doresc.
Fără să-i aștept.
Se aruncă pe inima mea, cu ochii închiși, ca pe tobogan.
Apoi dispar, năvălind spre înapoi, așa cum au venit.
Fără să anunțe.
Fără să salute.
Uneori, doar uneori, eu înțeleg năvala lor.
Nu pe mine mă caută, în mine se ascund. …Uneori, de ei înșiși. Sau, alteori, de cei cu care își împart viața.
*
Uneori-ul, doar uneori, îmi lasă dâre.
Fără să se vadă.
Fără să se șteargă.
