Să vezi chestie.
Facem un festival de teatru.
Şi, aseară, petrecerea de bineaţivenit.
Şi io, pe acolo, evident, sfredeluş.
E.
Echipa de teatru a Craiovei, băieţei şi fetiţe, cu soare în priviri, imprietenire instantă, chestii.
– Eu sunt Sara, îmi zice frumoasa cu ochi în care văd o inimă uite-atâta de mare.
Zâmbesc.
– Tu cine eşti, dragule?
– Eu sunt Alex, zice băiatul cu ochi de căluţ zburdător.
– Uite, veniţi aici, staţi la masa asta. Mai târziu dansăm, da?
Le trimit o bezea şi vreau să plec, mai sunt şi alţii de întâmpinat.
Şi deodată Sara face ochii şi mai mari, şi spune:
– NONA???… TU eşti Nona?
(Mă intimidez instant dar mă dau că nu)
– Da… Eu sunt.
– Îţi citesc jurnalul!!!
– … Dar de unde ştii că sunt eu?
– Ai făcut aşa (şi-mi arată gestul) şi te-am recunoscut… Nu-mi vine să cred… Te citesc din 2006!!! Mă linişteşte când citesc ce scrii…
– …
Şi o îmbrăţişez.
– Sunt altfel de cum îţi imaginai că sunt?
– NU!
Ah.
M-a copleşit.
Ce frumos şi special.
Eu pun gânduri, aici, rupte din suflet, şi alţii mă recunosc din gesturi.
Vă amintiţi ASTA?
Concluzia e aceeaşi:
EU sunt cea onorată pentru faptul că ne întâlnim.
E binele de care am nevoie pentru a nu mă scârbi, definitiv, de tot.
Eu sunt.
Tot eu sunt.
Un eu pe care nu-l mai ştiu.
Pe care mi-l iau înapoi de la alţii, prin aceste întâlniri.
Nu e orgoliu. Sau poate atâta mi-a rămas.
…Căutarea mea, în ceilalţi, după un mine rătăcit.
Ce bine ca te-ai intors!!!
Pup!
Manu
Mi-e dor de tine, Nona! 🙂
La cat mai multe regasiri 🙂 Pupesc tare si tzocait 🙂
http://fastupload.rol.ro/video/b87088c683a38b0eccade8a6cb7c9ab3.html
Nu e orgoliu. Sau poate atâta mi-a rămas.
…Căutarea mea, în ceilalţi, după un mine rătăcit
scrii tu la sfirsit……..sfirsitul ultimei postari….
mai inainte ai scris…..
Uneori, doar uneori, eu înțeleg năvala lor.
Nu pe mine mă caută, în mine se ascund. …Uneori, de ei înșiși. Sau, alteori, de cei cu care își împart viața.
Ma uit si incerc sa inteleg.
Uite un motto…..care mie imi place mult.
Nu caut….GASESC.
O zi buna Nona…..o zi buna tuturor…..celor care trec pe aici cit si celor care….nu trec. Inca.