Deci tipul plutea în derivă, pe avarie, şi m-a izbit frontal.
Scoţând pe gură o frază care, în general, nu trebuie să însemne decât un cochet compliment, dar care mie mi-a spart zidul ăla pe care îl ţin scut în faţa bărbaţilor.
E nou în zonă, tipul.
Şi ne-am intersectat luminile.
Mă face să râd des, că-i deştept şi spiritual, şi mă încântă uimirea lui la auzul atâtor te iubescuri pe care le declar eu alor mei, dar şi ei, mie.
– Te iubesc, scumpule, îi spun deja şi lui, când îl văd.
Şi el zâmbeşte, şi e puţin gelos că spun te iubesc “prea multora şi prea des”.
Lasă, dragule, că o să te obişnuieşti repede cu noi.
Deci tipul m-a izbit, acum două zile, frontal.
Şedeam cuminte în nedeterminarea mea, şi discutam cu el despre teiubescurile alea, că el e puţin inginer.
Şi-i spun:
– Uite, dacă n-o să mă vezi prin zonă vreo săptămână, o să-ţi lipsească faptul că nu îţi mai spun zilnic te iubesc.
Se uită direct în ochii mei şi-mi răspunde:
– Dacă n-o să te văd o săptămână, o să-mi lipseşti chiar dacă-mi spui te iubesc sau nu.
Frontal am luat-o.
Direct în plex.
Am aspirat fraza, nu ca pe o declaraţie de dragoste, ci ca pe declaraţia de dragoste pe care o aştept de atâta timp.
Am amuţit.
Mi-a trecut prin cap ce ar trebui să răspund.
Mintea îmi era vidă.
Am îngânat un oo–keeeiii… nu mă aşteptam să spui asta…
Am pus capul în piept, ca să nu vadă cât de vulnerabilă sunt şi cât de descoperită…
Am ridicat privirea şi i-am spus:
– N-am replică.
Şi am fugit.
La propriu.
M-am ridicat de pe scaun şi am fugit.
Deci puternica puştii mele a întâlnit un bărbat cu coaie şi s-a fâstâcit.
Brava, Manon.
Uită-te la tine.
Cu zidul spart, şi cu sufletul descheiat, care se izbeşte-n pereţi şi fuge de lumină căci.
Iată karma mea:
Eu. Femeia imposibilă.
El. Bărbatul bărbat.
…Şi verigheta lui.
Ah.
Şi acum scriu în jurnal, am cărămida-n mână şi-aş repara fortăreaţa distrusă în coliziune.
Dar mai stau puţin să visez.
Dap.
Cam aşa e cu teiubescurile astea.
Sunt, pe alte coordonate, ca violenţa domestică.
Spui un teiubesc, aşteaptă-te să primeşti unul înapoi.
…Care să te rupă-n două.
Corect.
