Frig, afară.
Tocmai azi.
Tatăl meu a fost întotdeauna zgârcit cu complimentele, care i-au lipsit, practic, cu desăvârşire, din vocabular.
Un ţăran sadea cu ochi albaştri, adorabil şi timid.
Acum câteva zile, m-a sunat, ca să bifăm rutina zilnică, în care el zice că se uită la televizor iar eu îi spun, respectuoasă, te iubesc măh.
– Alo, Nona?
– Da, iubitule.
– Ce faci?
– Merg la şcoală. Tu?
– Păi, tată, te sunai să-ţi spun că te iubesc.
Mie mi s-a tăiat răsuflarea.
– Scumpu meeeuu…
– Păi da. Tu îmi spui tot timpul te iubesc, uite că îţi spun şi eu.
Azi.
Cu tot frigul de afară…
Voiam doar să punctez această stare de cald, pe care o port în sistem de câteva zile.
Şi să vă pup şi pe voi, dragii mei dragi, şi să vă mulţumesc pentru că sunteţi, citind jurnalul, alături de mine.
…Care frig?
Niciun frig.
Vă iubesc.
Da chiar asa…care frig?
La multi ani cu multa iubire! <3
Puuuup!
Pup, Antonia!!!
Deci ,ieri am scris si am sters:”Nona, intr-o zi voi intra in studioul/biroul tau si te voi imbratisa de toate puterile!”
Astazi, adaug:trebuie sa fac asta cat mai repede! 🙂
pup liselu drag. uite un hug virtual, pana atunci! huuug!!!!! 🙂
In fiecare an de cand “te citesc” (si sunt cativa) imi propun ca pe 18 Mai sa vin cu o floare la UNATC sa te caut si sa te pup; asa tam-nesam fara prea multe vorbe!
La multi ani, Nona!
vino fara floare. vino tu. tam-nesam, pupici.
[…] La mulți ani, Nonette frumos! […]
La multi ani, Manon!
Si eu te iubesc!!!!!!
Manu