Particule de lumină. Le zic eu.
Stau, uneori, în întuneric, şi nu aştept nimic.
Când nu aştepţi, eşti sub barometrul de avarie.
Şi exact atunci, de fiecare dată, vin, ele.
Întrupate-n oameni, Particule de lumină. Le zic eu.
Pentru care mulţumesc şi plâng cu plânsul ăl bun.
m-a mancat in buricele degetelor ( chiar langa amprente ) de n-am mai putut 🙂
deci .. ce frumos am inceput, nu? :)) cred ca se implineste o saptamana de cand te citesc Nona… nu mai stiu cum am ajuns la tine, adica la jurnalul tau… LOL iti citeam postarile cu gugal sarci :)))… si ma gandeam cum am ajuns la pagina ta; nu mai conteaza cum am ajuns, important e ca dupa ce te-am citit in prezent, a fost de musai sa te iau pagina cu pagina … mai exact din 1998…. de ce? pentru ca am vrut sa te cunosc, sa te stiu… ce sa zic Nona? I see YOU :)…. doar cineva care a trecut prin toate cele scrise de tine, putea sa rezoneze, asa cum am rezonat eu si toti cei care iti scriu… ah, am ajuns sa citesc si comment-urile ca sa inteleg , ca sa iti stiu istoria 🙂
citesc de acasa de pe un IP… :))) ( si asta cu IP-urile e poveste faina la tine in jurnal) … si de la munca de pe altul.. ( sa vezi ce greu e sa-mi amintesc unde am ramas… ca n-am semn de carte :))) ….traiasca job-ul meu, care de trei saptamani imi ofera momente de taiat venele, in care nu am nimic de facut … ca sa nu vegetez, mi-am gasit tot felul de ocupatii, printre care … bineinteles TU :)…. esti cea care imi umple orele; rad ca o tampita la ecrunul calculatorului, deja colegii cred ca am ceva admirator secret care ma amuza teribil…
ah .. sunt abia in oct 2010… a fost mai mult decat interesant, scormonindu-mi memoria lovita de Alzheimer timpuriu, sa gasesc si sa caut ce faceam eu cand tu erai vesela, sau trista, sau scaparici…. cel mai frustrant a fost sa nu mai gasesc toate linkurile puse de tine in diferite postari … asta e….
Nona, te imbratisez cu drag, esti MINUNATA… imi umpli sufletul cu fiecare postare …. ai atata umor si ironie si autoironie si manuiesti cu atata maiestrie tastele.. incat abia astept sa te citesc, sa mai dau o fila din CARTEA Ta…… te vad, te simt si iti vad sufletul…
astept sa ajung in zilele noastre cu jurnalul… pana atunci, te imbratisez cu mare drag
esti MI_NU_NA_TA!
Ioana
ia…ca ma fac ca sunt la mine acasa si ii zic: Bine ai venit, Ioana! intre cei care o iubesc pe Nona ^_^…
o zic pentru ca eu o i u b e s c 🙂 pt ca asemeni tie…am ajuns in jurnal si nu am mai plecat…pentru ca si eu “rezonez” si pentru ca zi de zi o indragesc si mai mult!
Pup Nona…si pup Ioana ^_^
esti la tine acasa. in sufletul comun. 🙂
bine v-am gasit 🙂 … incerc sa ajung in martie 2012, sunt abia in martie 2011.. dar nu ma las 😛
pup, ioana. 🙂
si acum marturisire… am inceput sa-ti citesc blogul, pardon jurnalul si ma gandeam ca Manon ( ah ignoranta de mine – gata ca mi-am comandat Manon Lescaut sa vad de unde ti se trag numele, si sa vad daca ti se si potriveste 😀 ) e numele tau de familie …. si citesc, citesc asa avid, si prin 2009 ( cred ), cred imi zic eu: ia sa vedem cine e fata asta mai exact si dau, bineinteles google search si ce sa vezi? dau de Ovidia – Manon Oprisan directoritza UNATC- si ce-mi trece mie prin gand ( a nuuuu, nu m-am legat de titulatura , ci de Oprisan, of course, my horse): uite domle ce frumossss,intre timp si-a gasit fata OMUL si s-a asezat la casa ei – uite ca se poate :P… asta imi soptea intr-o ureche cineva, in schimb pe partea cealalta, altcineva ma contrazicea: cum domle, intr-un timp asa scurt, sa cunosti pe cineva si gata tak pak… maritis??
ma gandeam ca e cineva din trecutul tau, vreun admirator secret/platonic :P… si mare mi-a fost dezamagirea, cand am gasit postarea in care vorbeai despre tatal tau si neamul Oprisenilor 🙂
deci LOL, pentru mine, ai fost maritata, macar cateva zile :)))
lol. n-am fost maritata niciodata. cu acte. dar relatiile mele au durat mai mult decat dureaza unele casnicii. …cu acte.
Hah! Frumoase cuvintele necunoscutilor 🙂 De aia e fain sa ai blog public, pentru momente din astea.
Cum scriam in Oracol cand eram mica: Idem Fiore. 🙂
Te imbratisez, Nona!
si am ajuns in zilele noastre, Nona … ce frumoasa calatorie a fost alaturi de tine; am ras, am plans, ti-am admirat harul… harul de a transmite exact emotiile si starile in care ne regasim de multe ori, pe parcursul unei zile, a unei vieti… ne-am recunoscut cred ca fiecare dintre cei care te-au citit in situatii similare, in care ne-am intalnit cu nesimtirea taximetristilor, a vecinilor, a oamenilor, in general… dar am fost alaturi de tine si cand te-ai simtit singura ( destul de des ), cand ai fost pe “avarie”, cand ti-au dat tarcoale fluturasii, cand te-au dezamagit oamenii, cand ai gasit suflete ce-ti seamana ….
ti-am parcurs 14 ani din viata in 14 zile… cateodata asa simtim ca trec… repede, nici nu stii unde s-au dus 🙂
te pup de nu te vezi :)… si am sa mai raman pe aici, pentru ca vreau sa te mai citesc .. si ma rog asa din toata inima mea, sa-ti aduca Domnul sufletul acela pe care-l astepti, sa-l iubesti frumos asa cum stii tu, sa te tina in brate, sa te iubeasca asa cum meriti .. 🙂
te imbratisez cu mare drag, suflet frumos si minunat ce esti 🙂
deci m-ai spulberat. n-am cuvinte.
pup, cu drag, si multumesc.