Deci maică precistă, grădina e mare.
Proastă piață la bărbați.
E prea mare desfacere la femei.
*
Final de conversație.
Ea:
– Da. Știu sigur că vreau să mă culc cu tine. Vrei?
El, pătruns de importanța momentului.
Își îndreaptă, statuar, spatele, să semene cu un trofeu.
Ridică nasul, fâlfâind din nară ca un steag.
Mijește ochii, enigmatic.
Și răspunde, cu vocea voalată, conspirativ și filosof:
– Nu se știe ce ne rezervă viitorul.
Mă întorc și îl privesc.
Vreau să-i spun și tac.
*
Bă dă-te dreq de bou.
Adicătelea viitorul e un fel de entitate care dă buzna peste tine.
Aha.
El dă buzna peste tine, nu mergi tu spre el.
Și după ce te prinde, te așază pe genunchi, ca moș crăciun, și îți spune,
ori
“Gogule, ți-am rezervat felia asta de curaj, înghite-o fără s-o mesteci, numără unu doi să-și facă efectul și pe urmă apucă-te și fă-i felu’ fetei”
ori
“Gogule, sorry, bă, ete, îți rezervasem o erecție, dar s-au dat toate pe sub mână…”
Gizăs. În loc să estimeze decolteul și să verifice dacă organul gândirii dă semne de umflare, Gogu așteaptă viitorul.
Pierdere de timp.
Mai bine-și dădea-n bobi. Sau trăgea o pasiență pe Solitaire, cinstit, via computer.
Cum ar veni, și-ar fi făcut el o rezervare la viitor, nu invers.
Da’ și fata, proastă.
Nu știe că atunci când femeia are coaie îl emasculează pe bărbat.
Că dacă ar fi știut, n-ar fi apelat la curajul lui cel lipsă, ci ar fi apăsat butonul de erou, ca-n bancul ăla celebru:
– Gogule, eu am așa, un zbucium, …o presimțire că tu o să-mi faci ceva.
– Stai liniștită, făh, că nu-ți fac treaba aia.
-Auzi Gogule? Mai bine fă-mi-o, ca să mă scapi de presimțire.
