Archive for March 26th, 2012


Nicoleta mă privește cu ochii ei mari, superbi, direct în ochi.
– Nona, eu știu cum ești și cum trăiești. Și eu sunt la fel. Dar vreau să-ți spun ceva. Prea le gândești. De aia nu ți se întâmplă. Ar trebui să fii și tu un pic mai ușuratică.  …Viața trece.
– Nicoleta, îți jur, aș vrea să fiu mai ușuratică. Dar nu pot.

Viața trece
– dar nu trebuie să treacă

oricum.

n-o stinge tu

on March 26, 2012 in SdB 18 Comments »

Are ochii înlăcrimați și corpul stă în poziția abandon.
Fantastic, cum devastează suferința.
Îți pune bătrânețe pe față.

Vocea îi e moale, în ton cu resemnarea.
– Nu știu ce să mai fac, Nona.
Te doare. (Și când pronunț “doare” mă doare și pe mine, și mă mir. Credeam că sunt imună, deja.)
– Da, mă doare. Mă întinde ca pe elastic. Și tot el insistă să îi spun ce am în cap, în suflet, să ne lămurim. A milioana oară. M-a pustiit.
– Și ce-i răspunzi?
– Nu mai pot răspunde. Tac.
– Taci, că porți prea multe-n tine.

Ființa care stă în fața mea e bună, și frumoasă, și caldă, și îi pasă de toți și de toate.
Iar calmul ei celebru, făcut țăndări de relația imposibilă, pare priveghi.
– Ce să-i spun, Nona?
Mă uit în ochii ei, și simt cum, dinăuntru, mă sufocă un val de revoltăangoasăciudădureredor, pe care mi-l știam pitit în beci, de multe luni, sub lacăt.
Am ochii scânteietori, îi simt.
– Ce să-i spui? Nu știu. Știu doar ce aș fi răspuns eu, unuia, acum ceva timp… Voiam să-i scriu un bilet, dar am plecat, pur și simplu. Și-mi repet mie, frazele alea, când mă doare rău, de dor.
– Ce?
– “Mi-ai stins becul de atâtea ori, iresponsabilule, încât am făcut scurt-circuit. Și m-ai lăsat să bântui, la flacăra firavă a unei lumânări, printre resturi de sentimente. Tac, pentru că nu vreau să suflu.

Daa… Știi? Eu simt că acolo, undeva, în adânc, încă e iubire.
– Exact. De aia nu sufli. Ca să n-o stingi tu.