Are ochii înlăcrimați și corpul stă în poziția abandon.
Fantastic, cum devastează suferința.
Îți pune bătrânețe pe față.
Vocea îi e moale, în ton cu resemnarea.
– Nu știu ce să mai fac, Nona.
– Te doare. (Și când pronunț “doare” mă doare și pe mine, și mă mir. Credeam că sunt imună, deja.)
– Da, mă doare. Mă întinde ca pe elastic. Și tot el insistă să îi spun ce am în cap, în suflet, să ne lămurim. A milioana oară. M-a pustiit.
– Și ce-i răspunzi?
– Nu mai pot răspunde. Tac.
– Taci, că porți prea multe-n tine.
Ființa care stă în fața mea e bună, și frumoasă, și caldă, și îi pasă de toți și de toate.
Iar calmul ei celebru, făcut țăndări de relația imposibilă, pare priveghi.
– Ce să-i spun, Nona?
Mă uit în ochii ei, și simt cum, dinăuntru, mă sufocă un val de revoltăangoasăciudădureredor, pe care mi-l știam pitit în beci, de multe luni, sub lacăt.
Am ochii scânteietori, îi simt.
– Ce să-i spui? Nu știu. Știu doar ce aș fi răspuns eu, unuia, acum ceva timp… Voiam să-i scriu un bilet, dar am plecat, pur și simplu. Și-mi repet mie, frazele alea, când mă doare rău, de dor.
– Ce?
– “Mi-ai stins becul de atâtea ori, iresponsabilule, încât am făcut scurt-circuit. Și m-ai lăsat să bântui, la flacăra firavă a unei lumânări, printre resturi de sentimente. Tac, pentru că nu vreau să suflu.”
– Daa… Știi? Eu simt că acolo, undeva, în adânc, încă e iubire.
– Exact. De aia nu sufli. Ca să n-o stingi tu.
foarte frumos! și foarte dureros.
poezie, cautis, poezie.
Si ne tinem respiratia pana ne pocnesc tamplele… ca poate-poate cineva lipeste firele si se aprinde becu’. Of!
dap.
E acelasi impuls – din care refuzi sa opresti mana care-ti plesneste fata, ca sa nu pui tu piciorul in prag, sa nu porti povara unei rupturi oricum iminente, dar care inca se mai taraste bolnavicios pe podele.
– Nociv.
cooorect!
Buna Nona, te bucuri sa ma revezi? 🙂 Asa, eu zic ceva de genul, corecteaza-ma daca gresesc: “De ce sa ne oprim la o persoana care nu ne merita cand drumul nostru este altul, cand pe noi ne asteapta cineva drag, cineva care ne va descoperi asa cum suntem si ne va iubi”… Sper ca persoana in cauza sa ajunga sa citeasca acest comentariu si sa nu-l i-a ca pe un sfat, ci ca pe un lucru menit sa-i ridice ceata de pe ochi. Am fost si eu acolo si voi astia care cititi acum rahatul asta pe care il scriu. Cu totii am trecut mai departe, aproape cu totii, observ ca tu (da tu cel/cea care iti spui acum in gand ca tu nu ai trecut inca) inca nu ai trecut, dar vei trece. Curand ti se va lumina calea, important este sa induri si sa fii constient ca ce-i al tau este pus deoparte. Acum daca imi este permis as vrea sa aud toate vocile care au trecut mai departe, vreau sa aud: YES I CAN!
well well well. mi-aduc aminte de tine, acum ceva timp… si iata-te… yes you can!!! ;- )
We all can! It’s just a matter of time.
||||
_
0 \
O
\/
a matter of time. cooorect!
Am sa las aici ceva ce mi-a spus mie cel mai Important om din viata mea, referitor la Tacere…
[Mi-am dorit de multe ori sa taci.. sa-ti taci tie, nu mie.. nu sa ingropi totul in tine, ci sa nu te joci vulgar scormonind si imprastiind mizeria altora.. sa pui punct cand nu mai e nimic de spus… fiindca, oricat de mult te-ai agata de ramasitele celorlalti, oricat de mult le-ai intoarce pe toate fetele si ai incerca sa le intelegi, sa le recombini in vreo opera de arta, oricat de mult ai incerca sa le strigi, revoltata, ca viata ta nu e groapa lor de gunoi, ei vor ramane doar niste caini care ridica piciorul reflex, fie stalp sau trandafir… mi-as fi dorit sa taci si sa-mi spui cu asta ca aceia nu exista in aceeasi lume in care existi tu. a ajuns sinceritatea la mare pret cand iti ia mai multa energie sa spui o minciuna… paradoxuri ale zilelor noastre.. imi doresc sa intelegi ce ti-am spus.. sa se duca pana in mijlocul inimii si sa intelegi.. sa starneasca de acolo demnitatea, pura demnitate de fiinta umana si, odata cu aceasta, compasiunea in locul revoltei sau milei fata de ceilalti ].
Te imbratisez strans, Nona draga.
a spus frumos, omul acela. adanc. profund.
daca a aratat cu degetul spre tine, mesajul e nul.
te iubesc, maslinutz.
De aratat nu a aratat cu degetul, doar a iubit, frumos si inca iubeste, adanc 🙂
Si eu te iubesc pe tine, Drago ce-mi esti.
Noapte buna…
Da, asa e… Iubirea e acolo si teama de a stinge lumanarea aceea doare atat de tare incat, nici daca ai vrea, n-ai putea trage aer in piept din cauza junghiurilor ce-ti strang inima si stomacul. Stiu, pentru ca si eu sunt asa, acum. Si ma doare de o mie de ori mai rau, cand vad ca sufera si altii. Nu e bine…
eu am plecat, si tot n-am vrut sa suflu in ea…
Eu nu vreau sa plec, Nona draga. Mi-e teama ca am luptat degeaba pana acum, daca plec. Si e posibil sa fi fost degeaba. Dar poate reusesti sa usurezi sufletul celei de langa tine, macar un pic… spune-i ca-i trimit sarutari, chiar daca nu ne cunoastem…. sau poate tocmai de aceea 🙂 :*:*:*
stie. citeste. ii face bine. i-am pus ei povara aici, ca sa vada ca nu e singura. asa imi pun si eu poverile, in jurnal. ca va am pe voi. va iubesc.
nu se stinge nimic….nu se aprinde nimic….toate erau la locul dinaintea noastra…….si mereu dupa…….doar noi ne mai indreptam privirile si ce nu mai vedem……presupunem