Să metaforizăm simplist, că avem mood-ul necesar + viață = zero.
Eu îți sunt oglindă. Care reflectă lumina.
Dacă înțelegi că e lumina ta și nu pui mâna la ochi jelindu-te că te orbesc…
…Mă transform în lupă.
Absorb razele și ard frumos, pe dinăuntru.
Încă sper să întâlnesc un bărbat care să-mi mute destinul pe linia a bună.
Să-mi fie oglindă.
Și lupă, după aceea.
…Și mai sper să nu pun mâna la ochi, jelind că mă orbește.
aveti un fel de a spune lucrurile . minunat!!!
În ultima vreme intru , citesc, ies cu gândurile tale înnodate cu ale mele…şi nu mai ştiu dintre două tăceri pe care să o aleg?!
În fine, trebuie să ştii că …
(uf, de parcă o singură nu-mi era de-ajuns…)
ah, lisel, cum zboara gandurile, dintr-o minte, direct in alt plex…
ouch, acuma vad, am pierdut ceva pe drum… se vede treaba că inima nu avea cum sa încapă între paranteze!
(h)
pup. 🙂
fetelor……voi ati observat ca au inflorit corcodusii…ciresii?………aveti role?….haide…incaltarea si scaldati-va la soare……..ca un carabus care se dezmorteste….