Poate că-s doar gânduri insomniace de trei dimineața.
Poate că iarna asta fără zăpadă e o întâmplare.
Poate că ploaia răzleață, cu boabe mari și reci care pocnesc în geam, mă sperie pentru că amintește de un film văzut demult, The day after tomorrow.
Însă vântul puternic de afară este, sigur, altfel. Construit, parcă, din bucăți masive care se lovesc aleatoriu de blocuri, de mașini – făcându-le să piuie.
Vântul ăsta pare rupt din alt context.
Poate că
The Planet is fine.
But makes you wonder
What if…
Hey,
Tu crezi ca vitregiile naturii prevestesc sfarsitul lumii? Ca in film:(?
azi noapte credeam. 🙂 prea e totul “altfel”.
Of, nici nu stii cat de tare NU imi plac what if-urie 🙂 Pup si iti doresc un week-end frumos, cu iarna ca-n povesti ( cica vine de maine)
pup si eu.
…unul din vecinii mei are atarnat, probabil in balcon, sau undeva pe unde aerul poate intra nestingherit, niste clopotei, ori ceva in genul chestiilor alea chinezesti, din cilindrii metalici alungiti si dispusi circular…
in toata vijelia asta, cand auzi vantul, si vezi crengi miscandu-se aproape frenetic, si totul are un aer apocaliptic auzi clopotei …veseli, suavi, delicati …
exact asa se auzea si aici, la mine. vijelie, alarme si copoteii chinezesti de la un balcon. creepy, totusi.