©SMBC
Archive for January 2nd, 2012
Nu mă mai uit la televizor de un an de zile.
Aseară am fost într-o vizită și m-am nimerit în fața teveului.
Am privit ecranul ăla, flendurind la programe, vreo câteva ore.
Fantastic.
Fantastic.
Cât de FALS se vede tot ceea ce se dorește a fi un mesaj real – pe sticla aia…
Obișnuită să simt zilnic numai realitate, am avut un șoc.
Oamenii de la teve sunt ori prea mult, ori prea puțin. Niciodată, însă, acolo.
Nu m-am putut (re)adapta, în cele câteva ore, la convenția televiziunii.
So be it, then!
P.S.
Și iuhu.
Acum o lună îmi zice o colegă, pe șest:
– Nu vrei un parfum de firmă? L-am primit și eu de la altă colegă. Ți-l dau ție.
– Măh. Nu mai luați de la mine doar ce e rău. Numai eu redirecționez cadourile, din spirit practic. Dar nu e frumos. CE PARFUM?
– Ete. Eu nu mă dau, oricum, cu el.
Scoate parfumul, tot pe șest, și mi-l înmânează conspirativ, nu spui la nimeni, că se supără aia pe mine.
M-a pufnit râsul, cu sticla-n mână.
…Că mi-am adus aminte:
Acum mulți ani, alt bloc, altă viață…
Aveam o vecină.
Săraca.
Bine că ne-a despărțit dumnezeu, eu pe o stradă, ea pe alta.
Era o femeie de aia, prea scundă, prea hămesită, cu privire galinacee.
Ți se făcea milă.
Te simțeai obligat, nu știu de ce nici acum…
Nu vă mai plictisesc cu detalii, că încerc și eu să uit butada aia cu “facerea de bine, X-ul de mamă”.
So.
Într-o zi, vecina îmi spune:
– Nu vrei niște ciorbă de fasole? Că eu tot o arunc…
Mi-a încremenit flacăra de la brichetă lângă biata țigară ce-mi anina de buză.
– Ce dracu, corneluș, mi-o “oferi”… ca la porci?
– N-am vrut să sune așa.
Mi-am aprins țigara.
– Well. Arunc-o. …Dacă nici TU n-o poți mânca… Eu, nici atât.
*
Deci revin.
Colega scoate parfumul de firmă, pe șest.
Eu mă uit la el și mă pufnește râsul.
L-am luat.
Trebuia fotografiat.
