L-am sunat pe tata, azi.
– Ce faci, iubitule?
– Sunt în stație, am înghețat.
– Păi de unde vii?
– Am fost în centru.
– A, la revoluție.
– Da. Am strigat de am răgușit.
– Să nu răcești, revoluționarul meu drag.
– Mă duc și mâine. Până cade tiranul ăsta.
– Și pe cine punem în locul lui, tată?
– Nu știu. Dar să plece ăsta. Ne-a nenorocit. Să se dea drumul la locurile de muncă, la salarii…
– E criză mondială, tată…
– O fi. Dar să pice ăsta, că nu-l mai vrem.
– Eu nu mai am speranță, tată…
– Foarte rău!
– …
– …
– Auzi, Oprișene?
– … CE.
– Te sunasem să îți spun că la noi a nins, azi…
– Bine.
– Te iubesc.
– Pa.
L-am supărat pe tata. Are 72 de ani.
Am închis telefonul.
Am deschis laptopul.
Dedicație.
Pentru toți politicienii.
Pentru toate partidele.
Pentru toți membrii de partid.
De la un anoNim pe care l-ați înscris forțat în Asociația C PLM.
atenție. necenzurat.
