Sfântul Nicolae a picat într-o zi lucrătoare.
Pretext numai bun pentru mine de a opri, random, lumea prin școală pentru a ura un sincer și nemeritat La mulți ani!
Oamenii ca mine, ciudățeii, solicită – intelectual. Când îmi prinzi șpilul, intri în convenție. Căci zâmbetul e garantat, plus lumina din ochi.
De Sfântul Nicolae doar trei au răspuns nu-i ziua mea. Și le-a luat cam trei secunde până când au zâmbit.
Ceilalți, prompt: La mulți ani și ție, Nicoletă! (m-au și pupat)
Cel mai mult s-a bucurat tata. E topit când îl sun și fac glume de astea. Topit. Ah ce-l iubesc.
*
Ete. Sfântul Ion pică taman azi, în zi nelucrătoare. Nu-s la școală, nu pot opri vreun Marian pe coridoare pentru a-i strânge mâna și a-i ura La mulți ani, John!
*
E periculos când oamenii se molipsesc de ghidușie.
Ceea ce faci tu altora, ți se face ție. (Doamne-ajută!)
DECI…. mă sună tata.
M-a luat direct.
– La mulți ani, Ionelă!
Pauză. Eu. De surprindere. O secundă. Râs. Bucurie. Text:
– 🙂 La mulți ani, Ionele!
– Ce faci?
– Acum mă sculai, nu mai pot dormi noaptea și dorm ziua ca bampirii.
– Soră-ta ce face?
– Nu știu, cred că învață. Sau face nani. Bântuiam pe net, pe la cinci dimineața, amândouă.
– Auzi tată? Ia sun-o tu și pe Ioana a mică, să-i urezi.
– Bine, Ionuțe, o sun. Încă o dată, la mulți ani, pentru tine și pentru întreaga familie – plus că te iubesc.
Așa.
Deci pe Ioana a mikă o sunai și-mi luai de-o grijă.
Rămăserăți voi, ochișorii frunzăritori de jurnal.
Dragii mei Ioni, ne-Ioni, Ioane, ne-Ioane,
Sub pretextul ocaziei, vă urez din suflet
LA MULȚI ANI! 🙂
*
(Sunați-i și voi pe ai voștri, mai departe -și-o să mă credeți pe cuvânt când spun că zâmbetul face cald în inimă.) 😉
