Când mă întâlnesc cu ea, rar, remarc dinții infecți. Veșnic încărcați de mâncare. O apariție slinoasă. Jegul, ca întreg. Pesedistă cu tot neamul.
Îmi rânjea, acum vreo două luni:
– Pedelisto, vi se pregătește ceva…
O privesc. Gândesc “i se pregătește lu’ mă-ta” dar tac. Mama ei n-are nicio vină.
Răspund calm:
– Vânduto, eu nu sunt pe lista nimănui. Politicienii, toți, sunt niște infecți. Iar ființele de rând, înscrise în partide politice, pentru mine nu sunt oameni, ci interese bipede.
*
decembrie, 1989
Terifiați. Animați de speranță. Poate dispare tiranul. Sa nu-i mai vedem poza peste tot. Să avem dreptul la opinie. La viață. La lumină.
Fratele meu făcea armata în Buzău. Se trăgea asupra garnizoanei lui.
Ne-a sunat și ne-a spus: Stăteam culcat pe burtă, într-un șanț. Mi-am tras casca pe ochi, CA SĂ MĂ RECUNOAȘTEȚI.
“Ca să mă recunoașteți”… Propoziția asta mi-a tăiat inima, atunci.
Și, tot de atunci, după 22 de ani, când mi-o amintesc, simt cum îmi taie sfâșietor, la fel de crâncen, inima. Mi s-a imprimat, cu fierul roșu, frica de a nu-l pierde.
Fratele meu, în clipele alea, se gândea că o să moară. Că îi vor ciurui corpul, și că măcar fața trebuie să rămână intactă. …Ca să îl recunoaștem.
A avut noroc. N-a murit.
Dar Cătălin n-a avut noroc.
Un prieten.
Inteligent, frumos, manierat, artist.
L-au împușcat la Otopeni.
L-au dus la cimitir.
Părinții lui… Știți cum URLĂ o mamă? …Ahh… Părintele care privește cum îi intră în groapă copilul…
15 ani de tranziție
Am crezut că va fi bine. Aveam 20 de ani. Nu îmi imaginam că toate excrementele comuniste vor ieși la suprafață și că va începe, încet și sigur, dezastrul.
Un singur partid politic. Multe pălării.
O caracatiță enormă, care înghițea adepți cumpărându-i sau profitând de faptul că oamenii nu aveau repere.
Partidul stat în stat.
Nu-ți convine, numără-mi ouăle.
Zi de zi, insultă.
Dinozauri insolenți.
Măsuri păcălitoare, țara suptă de colaps.
decembrie 2009
Alegeri de președinte.
Criză mondială.
Lovituri sub centură. Scuipați. Ficați. Spume. Dume.
Băsescu, un mitocan sadea.
Geoană, un imbecil retard.
Crin, o pleată anemică.
În spatele lor, colectivul anti-băsescian.
Iliescu, vulpea matusalemică.
Constantinescu, de mână cu Iliescu. L-or fi sfătuit să înghită ce-a scuipat acum câtiva ani – cei 1500 de specialiști pe care îi promitea, ca președinte, dacă-l îngropăm pe Iliescu.
Vanghelie. Entitatea care a reprezentat dintotdeauna o insultă națională la adresa bunului simț și a inteligenței. Ejaculatul. Care este.
Otravă la TV.
Otravă peste tot.
Am învins, am învins, Mihaela, dragostea mea!
N-a învins nimeni.
Am pierdut toți, atunci, în 2009.
Încredere.
Prieteni.
Inocență.
Se schimbă politicienii, dar jigodiile rămân.
ianuarie 2012
Au trecut 22 de ani de la revoluție.
Speranțele sunt țăndări.
Criza mondială acaparează și paralizează sistemele.
Dar otrava… a rămas.
Se difuzează ca gazul letal, prin televizor.
Caracatița mișcă, își recompune brațele.
Geoană – “unica variantă validă pentru președinție în 2009” – e vomitat public și executat scurt – de către foștii susținători fervenți.
Oamenii se agită, vor schimbare.
Jos Băsescu cel malefic.
Tinerii vor să fie eroi, n-au trăit nicio pagină de război. Ei văd că nu e bine și vor să facă ceva. S-ar așeza în calea gloanțelor, fără să știe că îi apără pe aceia care ne-au ucis visele în 89.
Unora, mai bătrâni, le-a ajuns. Că le-a ajuns. Ar smulge răul din rădăcină, și i-au dat nume, ca să aibă senzația de concret.
Altora, otrava mediatică le-a potențat ura nativă. Dacă îi verifici la locul de muncă, putori. Las că merge. Nu pun mâna să FACĂ ceva, e mai simplu să înjure și să huiduiască.
O mare parte dintre revoltați sunt OAMENI.
Frustrați.
Loviți.
Sufocați de faptul că nu văd viitor.
Viitorul a murit, parcă, atunci, în decembrie 89.
Trecutul se trăiește pe repeat, spirală, în jos, în jos, iar stop nu există.
Revolta are ca motto: Jos Băsescu!
Se dă ca pozitiv faptul că, după aceea, totul va fi bine.
Cu OAMENII ăștia aș vrea să stau eu de vorbă, acum.
M-aș uita în ochii lor.
Te-ai vândut, vreodată?
Ai lins vreun cur?
Te-ai orientat?
Ai făcut vreun compromis?
Ești pe lista vreunui partid?
Ai primit luat vreodată vreo pungă plină de pomeni electorale?
…Eu răspund cu NU, la întrebările astea.
Dacă și tu răspunzi cu NU, atunci vei înțelege asta:
Eu, Manon, nu țin cu Băsescu.
DAR.
Sunt terifiată până în măduva oaselor de faptul că se vor întoarce CEILALȚI.
*
Eu nu particip la această revoluție.
Feel free to unsubscribe from my blog or to unfriend me from Facebook.
NU,NU,NU,NU,NU,NU
Mai subscriu odata!!! 🙂
pup, lisel. 🙂
Credeam ca doar eu cred asa…ce ma bucur ca tu ai gasit cuvinte potrivite pt tot ce am vazut si eu.
Poate ca am fost lasa sa plec, in loc sa FAC ceva, dar mi s-a parut ca sunt inchitia si acoperita, am ramas fara energie si am renuntat…e adevarat si imi asum actiunile mele.
Te pup tare – tare…si unchiul meu avea 19 ani si l-a prins armata in revolotie…la Bucuresti. E intreg, acasa, isi inghite sperantele cu venin ca si altii care au crezut in ceva atunci…
Te pup din nou pe fruntea limpede, clara, patrunzatoare si datatoare de glas cu speranta.
as fi vrut si eu sa plec. insa dorul de tara exista, la oamenii traumatizati ca mine. nu pot trai printre straini, am nevoie de sprijin, de ai mei. daca as fi putut ramane in strainatate, nu m-as fi uitat in urma.
apoi mi-am dat seama ca lumea este facuta din cercuri mici. si ca aici pot face ceva. eu, in cercul meu, din care fac parte alti oameni. la randul lor, ei pot face ceva in cercul lor.
asa se face treaba. nu cu putorile care zac si sug bani ca sa treaca timpul.
ne asteapta vremuri si mai grele.
te pup, ralu.
Multa lume e de parere ca in loc de revolutii si alte strategii pseudo-democratice e mai bine sa iti spui parerea votand. Insa dupa ce stai si cantaresti un pic care iti sunt optiunile nu mai ramane decat celebra intrebare: ” Eu cu cine votez?”
pai da. nu mai avem cu cine vota. sunt astia, de acum, si aia, care de 22 de ani stiu cum se suge, cum se stoarce, cum se praduieste.
suntem condusi de imbecili. la randul lor, cei din varf, sunt marionete. si terra e impartita in cercuri. un grup de tari reprezinta un cerc. de interese.
romanii, multi, nu stiu un lucru: un presedinte nu se schimba din interior, ci numai din AFARA. e obligat sa deserveasca cercul cel mare. basescu n-o sa pice decat daca cei de mai sus il dau jos. ca pe ceausescu.
unii dintre voi sunteti mmici si nu stiti ca celebra noastra revolutie din 89… a fost sora cu alte revolutii, din europa. ma da-l dreq… toata europa face revolutii, in acelasi timp? 😉
Tocmai am primit pe Fb o poza cu “animalele” din Piata Universitatii vandalizand magazine si masini, iar sub ea scrie: “Apasa like si share DACA SUSTII LIBERTATEA DE EXPRIMARE”. Probabil ma asteapta si pe mine multe “unfriend”, dupa ce o sa spun ce am de spus legat de poza respectiva.
spune ce ai de spus. se selecteaza singuri, oamenii. insa, in cazul tau, cu poza aia, bunul simt o sa primeze. vei primi like-uri, nu unfriend. 🙂
Eu știu de multă vreme că politicienii noștri sunt marionetele unei Oculte internaționale. Revoltele de stradă nu rezolvă mare lucru, ba aș spune dimpotrivă. Este foarte clar că zilele astea au fost provocatori care au dus la violență, se pare că unora de sus le convine asta. Nu m-am dus să mă bat cu jandarmi, în fond cu toții suntem sub aceeași opresiune, să ne batem, să ne schilodim, să ne omorâm între noi în timp ce ei sunt în siguranță undeva, cine știe unde? Nu, nu ai cu cine vota, eu m-am lămurit de foarte multă vreme. În perioada interbelică, un om care eu îl apreciez foarte mult a spus: „Țara asta nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni.”. Sistemul este o hidră atât de bine înfiptă, dacă decapitezi az, vine alt cap în loc. Răul este sistemic și adânc. Dezamăgirea este mare, lehamitea mă cuprind și sunt o persoană destul de tânără încă. Ce ne mai rămâne? Să ne îngrijim de sufletele noastre, ale celor din jur și ale celor dragi. În rest…
DA. Să ne îngrijim de sufletele noastre, ale celor din jur și ale celor dragi.
De fapt, de la suflet pornește și la suflet se întoarce. Durerea noastră, atât ca persoane, cât și ca popor, de la suflet pornește, dar noi ne mințim pe noi, căutând soluții exterioare. Nu spun interior fără exterior, căci un interior fără exterior este întemnițat să nu se vadă în afară, dar noi căutăm exteriorul fără interior. Pornind de la suflet, iar căldura de acolo să se manifeste, firesc, în afară.
chiar vorbeam zilele astea cu mama la telefon…in TARA…ii ziceam: “Mamica, cand or veni alegerile…eu NU votez…dar nu pentru ca sunt lasa, ci pentru ca nu simt necesar, chiar daca am dreptul constitutional sa o fac. Eu…am plecat si desi imi arde sufletul de dor, stiu ca in momentul de fata nu ma pot intoarce.” da, asa e…ard zi de zi…incet, mocnit si ma rog sa vina si ora Romaniei sa zambeasca. Sunt tanara si poate de-aia inca ma tin strans ancorata de speranta…pup, Nona…si raspunsul meu e NU la toate intrebarile tale!
te pup si eu, cu drag… iti e greu acolo… stiu. ma gandesc la tine, sa stii… si la toti dragii mei care nu sunt printre ai lor. si la dorurile lor. te pup. da. si HUUG!
Nu….dar la “Ai facut vreun compromis?” Toti facem mai mult sau mai putin vrut sau nevrut…si numai facptul ca vorbim frumos cu cineva de la care vrem sa obtinem ceva de acre avem nevoie la locul de munca (spre exemplui) desi pe acea persoana nu o placi din vari motive si tot este un compromis cu tine….chiar adac stii ca acea persoana este treaba ei sa iti dea o hartie sau ceva…..dar nu vrea ca nu vrea …si atunci zambesti frumos, ii vorbesti frumos si calm…o mimti frumos si obtii ce ai nevoie…compromis cu tine se numste……si cu cel care bea de la poarta mai faci compromisuri cand ai nevoie sa te ajute cu ceva….ca altfel nu te ajuta! 🙂 TE IUBESC SI TU STII ASTA!
vorbim despre doua lucruri absolut diferite. ceea ce am scris in articol e aplicat, si scris cu lacrimi. nu accept sa frivolizam discutia. sunt satula de “in general”-uri.
Ddraga mea, poti sa-mi dai unfriend, eu tot mai cred ca democratia, asa schioapa si searbada cum e ea, tot e mai buna decat orice alta alternativa, si democratie fara partide nu se poate, asa corupte si arogante si cum mai vrei tu cum sunt. Stiu ca nu avem cu cine defila, dar abandonul nostru in fata situatiei inseamna eternizarea celor de acum la putere, si stii si tu ca puterea corupe, iar puterea absoluta (pt ca spre asta se tinde de aproape 22 de ani) corupe absolut. Mai trebuie scuturat pomul ca altfel il umplu omizile si omizile intotdeauna, dar intotdeauna sunt cei momentan aflati la putere.
Eu, draga mea, nu dau unfriend daca un om are alta parere. Eu respect opiniile celorlalti.
Nu fac parte din categoria celor care au abandonat, tu ar trebui sa stii bine asta.
Ci din categoria acelora care vad clar ca anticipatele vor fi platite tot de noi, si ca sunt inutile, pentru ca nu avem, deocamdata, ca alternativa, decat reintoarcerea parazitilor care ne-au supt 15 ani.
Ca sa ce?
Sa faca un hei-rup, sa dea, vreo doua luni, niste iluzii, dupa care sa anunte, cu stupoare, ca e criza mondiala.
Si daca e criza mondiala sa ma imbolnavesc eu de nervi cand Tatucului iar o sa-i vina cine stie ce idee geniala? Am mai avut noi un geniu care se pricepea la toate. Scaunul ala cel mai de sus are el ceva anume daca toti cei care se cocoata pe el se cred ombelico del mondo…Scuza-ma ca m-am enervat, tu esti prea dulce sa meriti sa ma reped asa la tine…