Regăsire

on November 10, 2008 in Oglinda

Am trei fraţi, unul după mama, altul după tată, şi altul la comun.
În octombrie, am fost la nunta fratelui meu după tată, Dan.
Nu l-am putut suferi niciodată.
Pentru două lucruri: îmi spusese mama cum l-a prins odată că mă înghesuise după uşă, să mă sugrume, plus că, ani mai târziu, când ne-am nimerit împreună la ţară la bunici, s-a crezut Winnetou şi a aruncat cu un topor după mine, tăindu-mă discret la picior.
Războiul, o dată declarat, s-a manifestat prin ignorare reciprocă.
Peste mulţi ani, viaţa ne-a adus, într-un mod misterios, aproape, în Bucureşti. M-a cărat, de câteva ori, cu maşina lui, în provincie, la tata, timp în care l-am studiat îndelung, pentru că bărbatul de acum nu avea nicio legătură cu amintirile mele.
Reticentă la început, m-am înmuiat progresiv, fără să înţeleg de ce nu l-am putut suferi, ce drac de freak sunt eu, şi cum de comunicăm acum… Oscilam între vină, stupoare şi pândă, având sentimentul din ce în ce mai clar că viaţa mi-a tras o palmă, acum, în pragul bătrâneţii, ca să nu mai emit judecaţi de valoare fundamentate pe tâmpenii.

Am fost, cum spuneam, la nunta lui. Ochiul meu de vultur a remarcat o dată în plus spiritul de organizare impecabil, bunul gust desăvârşit.
De la primirea oaspeţilor la intrare, până la plecarea acestora acasă la spartul petrecerii, Dan a stat numai în picioare, glisând pe la mese, jucând adorabil hore şi comportându-se ca o gazdă perfectă pentru trei sute de oameni.

“Micul războinic”, întâlnit după mulţi ani, s-a transformat într-un bărbat adevărat, inteligent, cultivat, politicos şi conciliant.
…Şi în tot timpul ăsta a fost singur, fără familia de care eu m-am bucurat.
Nu cred că este prea târziu să spun că am inima caldă, căci Dumnezeu ne-a dat o şansă pentru a ne descoperi.
Patetică, am ochii umezi pentru un lucru simplu şi definitiv, care îmi inundă sufletul: sunt sora lui!

One Response to “Regăsire”

  1. PierreDeVara says:

    da….imi amintesc….

Leave a Reply